Stau mult cu mine însumi, de un timp
mă caut
şi încerc să mă găsesc,
că nu m-aveam până acum
-uitat de când eram copil de anotimp-
în veşnic căutări de drum.
Mă răspândesc
sunet-cuvinte, cum susurul curgând.. de-un flaut.
Mă redescopăr
cum n-am fost vreodată
-ca peştele ce-l căutam sub lespedea de piatră-
şi-am bucuria să mă-nşirui
pe-un papirus,
ecenzurat de niciun virus
şi s-acopăr
din golurile ce-am.. să nu mă nărui.
Ce interlocutor;
mă minunez pe zi ce trece
cum pot altul să fiu,
să mă transpir sudoare-n pergament,
să-ncerc un nou, la Nou şi Vechiul Testament,
tulburător,
convins că fiecăruia-i dator să-ncerce
şi n-am intenţia să demonstrez că-s unicul şi cel mai viu!.
Mă-ncerc în pilde,
adunate dup-un crez de-al meu,
ce-s poate expirate,
căci pare-se nu am citit de-ajuns,
să am răspuns..
Mă vizualizez un Prometeu,
să redescopăr Maupassant printre Mathilde..
măcar o parte, nu pe toate.
Şi nici pretenţii n-am
-că nu-mi servesc-
în fond doar mie-mi scriu,
să mă incit
cu sufletul ce-n trup am răstignit
şi-acum îl regăsesc
fără tam-tam
şi pe tăcute.. cum se bea un rachiu..
Şi mă extaziez la faptul că nu-i prea târziu
şi că mă spovedesc la mine însumi, cât mă ştiu
că-s încă viu.. Reînviu!
17. 02. 2011
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul de auto-descoperire și regăsire a sinelui. Vorbitorul reflectă asupra căutărilor sale interioare, asupra transformărilor prin care trece și asupra bucuriei de a se reinventa.