Vasko Popa – Castanul
Strada-i arboreazăBancnotele verziFluiere, zurgălăi şi trompeteI se cuibăresc în coroanăPrimăvara îi retează degetele.Trăieşte de pe urma aventurilorPropriilor sale rădăcini inaccesibileA minunatelor amintiriA neaşteptatelor nopţiCând dispare de pe stradă.Cine ştie unde umblă.Într-o pădure s-ar fi rătăcitÎşi reia totuşi de fiecare datăÎnainte de revărsatul zorilor locul în alee.