Ion Caraion - Tribul XXVIII
Soarele din coarne-apune / într-un fel de rugăciune. / Toamnele pretutindeni au fost ieftine. / … →
Soarele din coarne-apune / într-un fel de rugăciune. / Toamnele pretutindeni au fost ieftine. / … →
O, ce pustie ești și mută! / În clarobscurul toamnei / domină nălucirea transparentă a … →
M-am înșelat că te-am iubit / Pe tine, știu bine / Nu ai avut de … →
A venit, a venit toamna, / Acoperă-mi inima cu ceva, / Cu umbra unui copac … →
Prin ale toamnei văi prelungi, / Cu tine am umblat odată. / Ciorchinul lunii sta … →
E pardosită lumea cu lumină, / Ca o biserică de fum și de rășină, / … →
Elegie. / Frunzele acestea pe care toamna le arde-n grădini / Sunt ca un semn … →
În vițe roșii strugurii par sănii goi / ai toamnei, care se dezbracă rând pe … →
Peste capitală plutește luminos siajul lunii; / La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele; … →
I / În satul meu se lasă toamna, în sfârșit / În satul meu trăiește … →