I
În satul meu se lasă toamna, în sfârșit
În satul meu trăiește mama, fericită
Grădină, flori, găini, gospodărie
Și când o văd zâmbind, mă întorc și eu în copilărie
Fiecare pentru baștină are un duios cuvânt
Dar satul meu chiar este cel mai frumos de pe pământ
Cel mai curat la suflet știu că-l are
Și-n loc de asfalt prefer acea cărare
Eu multe am iubit și multe încă iubesc
Păduri și dealuri, pur și simplu să le privesc
Rap în căști iubeam prin Chișinău, papucii rupți
Și-ncă te iubesc pe tine, știu că asculți
Lumea tot pleacă, uitând acasă gândul
În căutarea fericirii învârtesc pământul
Alții parcă o găsito, dar ceva-i apasă
Eu știu, ei caută încă toamnele de acasă
Eu toamna mea din vârf de deal nu o schimb pe nica
Iubirea asta mare mi-a rămas de la bunica
Căci unde noi plecăm în civilizație departe
Străin ne vor fi toamnele de acasă pe inserate.
Refren:
În satul meu se lasă toamna
În satul meu trăiește mama
În lume parcă ce n-aș face
Dorul nu mă lasă-n pace
Tot acasă mă întoarce.
Știu se scutur din nou salcâmii
Nu pot uita mirosul pâinii
Pe care așteptam să o împartă
Când stăteam în drum la joacă
Lângă nucul de la poartă.
II
Pustiu în partea veche de mai de la pădure
Pustiu casele noi neterminate sure
Pustiu pe lângă școală, toloacă, grădiniță
Unde furam harbuji acum cresc romanițe
Și unde mă trăgeau doi cai atât de iute
Acum merg încet și mă trag vreo două sute
Pe malul iazului unde aprindeam iubiri
Acum de pe celălalt prindem amintiri
Nici trenul nu mai trece, dar pe cine să ducă
Aicea nimeni nu coboară, da-poi totdeauna urcă
Și cui îi mai trebuie trenul în țară ca transport
Când acuma la toți le trebuie la aeroport
Eu știu că e nevoie de continuă dezvoltare
Două mici cărări dispar, apare una mare
Dar nu tăiați salcâmii, să se unească în depărtare
Că poate se-ntorc cocorii de după hotare.
Refren:
În satul meu se lasă toamna
În satul meu trăiește mama
În lume parcă ce n-aș face
Dorul nu mă lasă-n pace
Tot acasă mă întoarce.
Știu se scutur din nou salcâmii
Nu pot uita mirosul pâinii
Pe care așteptam să o împartă
Când stăteam în drum la joacă
Lângă nucul de la poartă
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de satul natal și nostalgia pentru copilărie. Vorbește despre schimbările care au avut loc în timp și despre legătura puternică cu mama și cu locurile natale, subliniind importanța păstrării tradițiilor și a amintirilor.