toamna – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Taina Pietrei de Prundiş

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ridicase vântul, dintr-un luminiș,
Frunzele căzute întru veșnicie
Printre mărăcinii unde-o bălărie
Își păzea hotarul propriului tufiș.
Le-a urcat în slavă, le-a purtat pe sus
Peste lumea-n care toamna așternuse
Noi culori, intense, parcă nesupuse
Pictorului care-n ceruri le-a compus.
Au trecut de norii plini de zile reci
Fulgerând a moarte înspre pământeni,
Au trecut de codri tânguind jieni,
Au zărit uitarea-n vechile poteci.
Mai plângeau când vântul le mai rătăcea
Prin deșert de ceață c-un contur de moină,
Iar atunci, din ceruri, se-auzea o doină
Cum doar printre îngeri s-ar putea cânta.
Peste lacul toamnei, coborând pieziș,
Le-a dat drumul vântul, le-a lăsat să cadă,
Apa să le poarte, ca pe o baladă,
Înspre nemurirea pietrei de prundiş.
Daniel Vișan-Dimitriu
(17 nov. 2020, Vol. “Aripi de azur”)

Dan Rotaru - Sonetul Trecutei Toamne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te uită, toamna-n suflete se lasă
și ne aduce ce-am dorit un an!
Croindu-ne din frunze un ghiozdan,
să-i fim elevi în ultima ei clasă,
Unde se-nvață rostul și menirea
de-a ne iubi-n neștire, cu nesaț,
și-ntinsul și de mână și de laț
în care să cădem mimând uimirea!
Unde-i trecuta toamnă, când, ehei,
erai cea mai femeie din femei
și aruncai cu frunze moarte-n mine?
De îngeri însoțit, în drum spre tine,
mergeam ca la-ntrunirea a doi zei
cu suflete curate și virgine.

Dumitru Iacobescu - Melancoliei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Melancolie dulce, melancolie stinsă,
Ce-nvălui atmosfera în nopți de toamnă dulci,
Melancolie dulce, melancolie stinsă,
În suflete bolnave privirea ta o culci
Mângâietor și moale ca o femeie-nvinsă.
Dorm plopii muți și tragici în umbra viorie,
Se descompune frunza căzută pe alei,
Se descompune frunza, — iar tu, melancolie.
Sorbind ușor rugina și deznădejdea ei,
Îmbălsămezi tăcerea cu-această agonie.
În părul tău ce-și moaie în ape reci cununa
Animă plânsul nopții un trandafir roșcat,
Și-n sânul tău se culcă, trudiți ca-ntotdeauna,
Toți morții ce în gheara regretului se zbat
Și inima-mi mai moartă ca morții și ca luna.

Ionela Vîrnav feat Ionela Vîrnav - Toamna…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E toamnă iar în calendar,
E totul ca odinioară.
E toamnă și-n abecedar,
E din nou ca prima oară.
Dis de dimineața mișunând,
Oameni, pe marele ogoare.
Copii cu pas încet pășind,
Spre o mare așteptare.
E septembrie din nou,
S-au început a număra bobocii.
E trist, pustiu și gol,
Ce-a fost acum nu este.

Phoenix - Toamna!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sus pe dealuri toamna pune,
Miriști galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune,
Și mohoare de rugină.

Floarea soarelui, bătrână,
N-are ochi ca să-l mai vadă.
Stă cu capul în țărână,
Așteptând neaua să cadă.

Sora soarelui, uscată,
În visul verii legănată,
Simte toamna cum o prinde
Cu-ale sale mâne ude.

Daniel Vişan-Dimitriu - Albastrul Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Într-o zi oarecare de toamnă,
mi-ai venit cu albastrul din flori;
n-am uitat nicio clipă ce-nseamnă
şi prin gânduri îmi treci, uneori.
Nu mi-ai fost doar o floare de toamnă
ce apare-ntre frunze ce cad –
ai fost visul, dorinţa ce-ndeamnă
spre lumină un suflet nomad.
Mi-amintesc şi acum de o toamnă
cu ploi multe şi reci, cu îngheţ,
cu răceală ce frunze condamnă
la cădere-n noroi şi dispreţ.
Într-o toamnă, -ntr-o zi oarecare,
mi-ai venit cu albastrul ce doare.

Dan Rotaru - Sonetul Ultimei Vieți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De tine mi-e departe și mi-e ger
că-i între noi distanță de o toamnă.
Poeții mor la fel ca tine, Doamnă,
atât că-și sapă singuri groapa-n cer.
Ce fericire-i când, de vrei să mori,
ca la un semn, în loc de lumânare,
la cap, ți-aprinde Dumnezeu alt soare,
iar groapa ți se-acoperă cu nori!
Iubind, poeții moartea și-o-nfiripă,
că-s zilnic doar durere și risipă,
imuni la beteșuguri pământești,
dar măcinați de gânduri îngerești:
cât păsări pot zbura doar cu-o aripă,
și tu, o toamnă, poți să mă iubești!…

Dimitrie Anghel - Floarea Soarelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dă-n sânge lăurusca pală și cârtița-și face mormântul,
S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărâna din moșunoaie,
O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaie
Podoaba razelor apuse, încetinel, când bate vântul.
Și s-a făcut parcă-ntuneric cu cea mai de pe urmă rază,
Ce s-a desprins lucind în aer, din nimbul palid de lumină!
De-ajuns i-o candelă-ntr-un templu și-i de ajuns într-o grădină
O floare ca să-nveselească un suflet singur ce visează.
Căci vezi, în ea lucea lumina întâi când păsările cântă,
Și iarăși, ca un frate dulce, când da-n apus, mâhnitul soare
Tot ei îi trimetea pe gânduri cea mai din urmă sărutare,
De tremura în umbră preajma ca-n jurul unui cap de sfântă.
De-acum, ca peste-un câmp de moarte, o să răsară jalnici zorii,
Frumos era cuibul de aur și dulce galbena-i văpaie..
– Ce greu trebui să fie somnul sub țărâna din moșunoaie!
Cuceritoare umbra crește ca-n amurgitul unei glorii.

Ion Suruceanu - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A mai trecut încă o toamnă
Din viața-mi lungă de actor
O tristă și frumoasă doamnă
Cu flori mă așteaptă la pridvor.
Se cerne frunza ruginită
De pe salcâmi și de pe fagi
Iar eu privesc ca-ntr-o oglindă
În ochii ei atât de dragi.

REFREN
Când frunzele cad de pe tei
Și intră prin geam în odăi,
Tu, toamnă, să nu mai iei
Din brațele-acestei femei
Vom fi mereu împreună
Ca florile într-o cunună
Ca tremurând de mistere,
Pe cer două stele.

Tot zboară timpul în derivă
Și amintirea parcă dă
Alt sens și altă perspectivă
La tot ce-a fost și nu mai e
Și simt că azi orice minută-i
Mai prețioasă decât ieri
Iar doamna tristă și tăcută
Îmi dă tărie și puteri

Paul Celan - Anii de la Tine la Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iarăși îți unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi
îl așterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară și toamnă.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfârșit.
Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
și ne-ntindem mai iute bucatele:
noaptea e noapte, începe cu zorile,
alături de tine mă culcă.