Versuri corectate și adnotate
Când fața-mi este plânsă de ploaia ce-a măruntă,Iar nourii pe cer ca fumul des se-ncruntă,Când păsările case-i stau amorțit ascunse,Înseamnă că e toamnă și este trist la munte.Când frunza-i ostenită și palidă la față,Începe să dezbrace ea ramura vigoasă.Când negura se pune covor peste câmpie,Înseamnă că e toamnă și este trist prin vie.Când drumul cel … Citește mai mult
Va fi toamnă tristă.Unde ești, Anna? Cum ți-a fost sărutul?Ore de jale, e timpul meu, cică,Roze pălite, va fi toamnă tristă!Îți sărut sufletul.Unde ești, Anna? Cum ți-a fost lacrima?Lacrimi vechi, ai uitat demult,Dar, pentru asta îți sărut sufletul!Aș dori să te revăd.Unde ești, Anna, mai e drum la tine?Să mă întorc? Oh, dar, îmi e … Citește mai mult
Ceața toamnei, vis de jale,Peste munți și văi s-abate.Vântul scutură copacii,Seci fantome dezbrăcate.Singuratic, trist, vegheazăUn copac nescuturat –Varful lui cel verde pareCă-i de lacrime udat.Pustiirea din naturăEste inima-mi cernită,Iar copacul verde, dragă,E icoana ta leită.
Într-o zi de toamnă tristăPe-nseratSe certau afarăO femeie și-un bărbat,Femeia plângea,Bărbatu-i zicea,Nu se mai ferea:– Că tu ești de vină,Nu pot să te iertȘi nu te regret,Că tu ești de vinăFiindcă m-ai mințitȘi m-ai păcălit!.Ai fost prima mea iubire,Ce păcat,Am ținut prea mult la tine,Dar m-am înșelat,Acum ce n-ai daSă mai fii a mea,Cine te … Citește mai mult
Toamna se-ndreaptă spre noiTristă cu vânturi și ploiChiar dacă am fost fericitDragostea mea s-a sfârșit. Refren:Tu draga mea, lasă-ți ochii spre mineȘi mă iubește, cum te iubesc eu pe tine.Ar fi un mare păcatSă te văd cu-n alt bărbatStând lângă el cu ochii triștiAtât cât eu mai exist. Refren:Tu draga mea, lasă-ți ochii spre mineȘi … Citește mai mult
= TOAMNA =În acest debut de toamnă tu răsari frumos și demnDintr-un vis și dor de mamă răstignit printr-un inelCine nu vrea coroana se preface într-un chip de steaPleacă trenul iar din gară tu rămâi iubirea mea.REFRENToamnă, toamnă dragă, toamnă, eu te rog rămâi un picPentru oameni ce mă îndeamnă azi paharul să-l ridicToamnă, toamnă … Citește mai mult
Se lasă toamna tristă de parcă-i ce din urmă…Și-n galbenă lumină, ca-n jurul unui mort,Pustiu-i înflorește… O, toamnă, tu mă mângâi:Singurătăți deșerte și eu în suflet port.Din streșinile ude se scurg greoaie picuri:Să-ntârzie sfârșitu-i, îi plâng la căpătâi…Iar din frunziș pornește lin freamăt de aramă,Ca glasul stâns de clopot și irosit pe văi.