Bolnav de măiestria, ce-mpreună
Focul dintâi cu dorurile ninse,
Cu torţele făpturii lui nestinse
În grabă risipeşte ce adună.
În gest şi în rostire-i sunt cuprinse
Şi plâns, şi bucurie; el le sună
Precum avarul perlele-n cunună
Şi-i tânăr cât luminile-s aprinse.
Doar pentru Thalia sau Melpomene,
Coboară toate lumile pe scena
Pe care cu ardoare o slujeşte.
Şi pentru toate-acestea îi ajunge
Doar floarea care i se dăruieşte
În ropot de aplauze prelunge.
Sensul versurilor
Piesa descrie devotamentul și sacrificiul unui actor pentru arta sa. El își dăruiește întreaga ființă scenei, primind în schimb doar aprecierea publicului, simbolizată printr-o floare și aplauze.