https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/florenta-albu-pietre-ranite https://versuri.pro/florenta-albu-pietre-ranite#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88172 →]]> Țărmul de sud,
țărmul cu pietre însângerate –
mai doare urma degetelor oarbe
care le-au modelat, rănindu-se –
atâtea-nfățișări neînțelese! –
și trebuie să-nchizi, asemeni, ochii
să le cuprinzi înfățișarea dată
de zeii orbi, cu vise mari
sub pleoape.
O, încrustate pietre,
mai mult și mai durut
ca scutul lui Achile –
ce lupte-au fost adânc
și cine a ținut
aceste paveze în dreptul inimii?.
Din când în când se bat în larg
delfinii
la vremea dragostei – și marea
îi aruncă
la țărm, să-și scurgă-n pietre
sângele și sămânța
încă vii..

]]> https://versuri.pro/florenta-albu-pietre-ranite/feed 0 https://versuri.pro/sara-teasdale-pe-tarm https://versuri.pro/sara-teasdale-pe-tarm#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=61359 →]]> La reflux, pe plaja mării de la miazănoapte,
Când stelele pe cer deschid ochii, una câte una,
Ne plimbăm agale, el şi eu, călcând aproape.
El flirtează cu-o graţie lejeră,
De unde se vede că-i numai pe jumătate sincer;
Un surâs îi luminează faţa – bibelou pe etajeră.
Pentru el dragostea-i o artă, un meşteşug anume;
Aşa cum flautistul suflă-n instrument,
El cântă la-ale inimii lui strune.
O muzică-acordată capriciului din acel ceas
El n-are, de fapt, nevoie de iubirea mea,
De-aceea îi spun în gând: „nu eşti ce caut, bun rămas.”.
Ca să-mi ascund privirea-n bezna nopţii, subversiv
Urmăresc ocultaţiile farului peste mare,
Trecând din roşu-n alb, alternativ.
Râsul îmi răsună scrâşnit şi straniu în ureche,
De parcă-aş fi cineva care-abia trezit din somn
Nu-şi recunoaşte sunetele proprii, nepereche.
Dar dacă-un ton din vocea mea l-ar face să-înţeleagă
Că vorbele-mi ironice conţin o fraudă imensă?
Că buzele care râd pot tremura albe, fără vlagă?.
Dacă mi-aş pierde puterea de-a minţi,
Iar el şi-ar auzi numele cântat-strigat de mine
Într-o şoaptă stinsă, -într-un oftat frânt – şi..

]]> https://versuri.pro/sara-teasdale-pe-tarm/feed 0 https://versuri.pro/marin-sorescu-la-mare https://versuri.pro/marin-sorescu-la-mare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65856 →]]> Vite roșii,
vite verzi sugrumă casele-n lăstari sălbatici
și vânjoși-asemenea unor plopi ce-și
strâng în brațe prada.
Soarele în răsărit-de sânge-și spală-n mare
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară.
Eu
stau pe țărm și-sufletul mi-e dus de-acasă.
S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârșit și nu-și găsește
drumul înapoi.

]]> https://versuri.pro/marin-sorescu-la-mare/feed 0 https://versuri.pro/mircea-baniciu-marea https://versuri.pro/mircea-baniciu-marea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71432 →]]> La țărmul tău cu dragoste și flori,
Am răscolit nisipul uneori,
Și-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval..
Am deslușit suspinul unui val.
Acoperindu-mi pașii cu ai tăi,
Am străbătut netulburate căi,
Ca să ajung mereu la clipa când..
Același soare-ți răsărea din gând.
Vrăjită mare tu, frumoasa mea,
Oricât de blândă-ai fi..
Oricât de rea,
Mereu mi-aștern spre tine pașii drepți,
Tu știi să chemi, să mângâi, să aștepți.
La țărmul tău cu dragoste și flori,
Am răscolit nisipul uneori,
Și-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval
Am deslușit suspinul unui val.
Tu știi să-mi spui povesti și să m-ascunzi..
Sub gene de mărgean în ochii blânzi
Și cum mă faci să trec învingător
Prin carnea ta fierbinte ca un dor
Vrăjită mare tu, frumoasa mea,
Oricât de blândă-ai fi..
Oricât de rea,
Mereu mi-aștern spre tine pașii drepți
Tu nu știi să chemi, să mângâi, să aștepți.
Ca să-mi doresc mai mult ce s-ar putea
Vrăjită mare tu, frumoasa mea..
Ca să-mi doresc mai mult ce s-ar putea
Vrăjită mare tu, frumoasa mea.

]]> https://versuri.pro/mircea-baniciu-marea/feed 0 https://versuri.pro/constanta-buzea-tarm https://versuri.pro/constanta-buzea-tarm#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=75498 →]]> Vino la mare,
Lasă-te lunii
Care de vid e.
Fii ca de sare
Peste păunii
Nopții lichide.
Oarbă-n culoare-i
Limbii minunii
Ce ne divide.
Țărmuri pustii
Și poezii
Te țin în sine.
Stau mărturii
Coralii vii
Raiuri marine.
Va fi să vii,
Ori să nu vii,
Tot un senin e.

]]> https://versuri.pro/constanta-buzea-tarm/feed 0 https://versuri.pro/cezar-popescu-feat-versuri-mihai-ursachi-la-tarm https://versuri.pro/cezar-popescu-feat-versuri-mihai-ursachi-la-tarm#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77624 →]]> Şi mistuit de dorul distrugerii de sine,
Am rătăcit pe ţărmul acela dezolat.
Se auzeau în noapte fantasmele marine,
Cu hohote mortale sfărmându-se-n uscat.
Din adâncimi, fragmente şi remuşcări obscure
Tresar ca nişte cobre ori lame de cuţit;
O, nu resentimentul secundelor impure,
Ci nostalgia celor ce nu s-au săvârşit.
Dar orice nălucire să-mi cârmuiască paşii.
Cărările duc toate la peştera de lut.
Să beau mai bine cupa aceasta cu luntraşii,
Pierzându-ne de ştire în golul neştiut.

]]> https://versuri.pro/cezar-popescu-feat-versuri-mihai-ursachi-la-tarm/feed 0 https://versuri.pro/carlos-varela-o-singura-palabra-romana https://versuri.pro/carlos-varela-o-singura-palabra-romana#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78760 →]]> Un cuvânt nu spune nimic
Și în același timp ascunde totul;
La fel cum vântul ascunde apa,
Ca florile ce ascund noroiul.
O privire nu spune nimic
Și în același timp spune totul;
Ca ploaia pe chipul tău
Sau vechea hartă a unei comori.
Ca ploaia pe chipul tău
Sau vechea hartă a unei comori.
Un adevăr nu spune nimic
Și în același timp ascunde totul;
Ca un foc ce nu se stinge,
Ca o piatră ce naște praf.
Dacă într-o zi îți voi lipsi, nu voi fi nimic
Și în același timp voi fi totul;
Pentru că în ochii tăi sunt aripile mele
Și la țărm mă înec.
Pentru că în ochii tăi sunt aripile mele
Și la țărm mă înec.

]]> https://versuri.pro/carlos-varela-o-singura-palabra-romana/feed 0 https://versuri.pro/george-lesnea-port https://versuri.pro/george-lesnea-port#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47946 →]]> O navă cu pânze dispare în larg,
De-abia se mai vede un vârf de catarg,
Așa, ca o mână de om ce se-neacă.
Pe țărm o femeie privește buimacă.
Roiesc pescărușii și val după val,
Tulind-o din mare se culcă pe mal.
Iar stropii s-aruncă în pulberi ușoare,
Spre bărcile-ntoarse cu fundul la soare
Și-odgoanele strânse grămadă pe furci,
Să mângâie somnul hamalilor turci.
Femeia tătară pășește nătâng,
N-ar plânge, dar pleoapele singure-i plâng.
Îi stăruie-n suflet un chip și-o arsură
Cu miros de pipă pe ochi și pe gură.
Adulmecă marea un câine hoinar,
Năvodul și-l drege bătrânul pescar
Și mormăe-un cântec prelung de la sud,
Un cântec de lacrima mărilor ud
Și-un strop sau o lacrimă-i trece pe chip?
O ancoră frântă tânjește-n nisip.
Ochi tulburi, albaștri, obraz cu maramă,
Strai negru, mers firav, iubită sau mamă?
Pescarul se uită pe urma-i ursuz,
Își clatină capul c-un zâmbet confuz,
Pe buze-i dospește tot cântecul vechi,
Îi murmură zarea de ape-n urechi,
Foșnindu-și misterul, vuindu-și prohodul.
Pescarul surâde dregându-și năvodul.

]]> https://versuri.pro/george-lesnea-port/feed 0 https://versuri.pro/george-bacovia-la-tarm https://versuri.pro/george-bacovia-la-tarm#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48457 →]]> O, gând amar…
Singurătăți,
Pribege seri de primăvară,
Parfumuri ce se duc pe vânt
Și flaute din stânci de mare…
– A fost ca niciodată…
Și valuri ce foșnesc la țărm,
Îngrijitoare așteptări,
Singurătăți,
Și flaute
Din stânci de mare…

]]> https://versuri.pro/george-bacovia-la-tarm/feed 0 https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-insula https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-insula#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49568 →]]> Pe un ţărm unde era seară mereu
Din străvechi codri gânditori, coborî,
Şi-naintă
Şi-l chemă foşnet de pene
Care se desfăcuse din stridentul
Palpit al apelor dogorâtoare,
Şi o nălucă (lâncezea
Şi-nflorea din nou) văzu,
Întors la suiş, văzu
Că era o nimfă şi dormea
În picioare-mbrăţişând un ulm.
În sine însuşi de la iluzie spre flacăra aievea
Clătinându-se, ajunse-ntr-o pajişte unde
Umbra se îndesea în ochi
Fecioarelor precum
Seara la poalele măslinilor;
Distilau crengile
O leneşă ploaie de săgeţi,
Aici nişte oi aţipiseră
Sub căldura molatică,
Altele păşteau
Pătura luminoasă;
Mâinile păstorului erau o sticlă
Netezită de surdă febră.

]]> https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-insula/feed 0