Un cuvânt nu spune nimic
Și în același timp ascunde totul;
La fel cum vântul ascunde apa,
Ca florile ce ascund noroiul.
O privire nu spune nimic
Și în același timp spune totul;
Ca ploaia pe chipul tău
Sau vechea hartă a unei comori.
Ca ploaia pe chipul tău
Sau vechea hartă a unei comori.
Un adevăr nu spune nimic
Și în același timp ascunde totul;
Ca un foc ce nu se stinge,
Ca o piatră ce naște praf.
Dacă într-o zi îți voi lipsi, nu voi fi nimic
Și în același timp voi fi totul;
Pentru că în ochii tăi sunt aripile mele
Și la țărm mă înec.
Pentru că în ochii tăi sunt aripile mele
Și la țărm mă înec.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea dintre aparență și esență, sugerând că un singur cuvânt sau o privire poate ascunde o complexitate profundă. Vorbește despre dorință și despre sentimentul de a fi pierdut fără persoana iubită, evidențiind paradoxul dintre a avea aripi și a se îneca la țărm.