La țărmul tău cu dragoste și flori,
Am răscolit nisipul uneori,
Și-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval..
Am deslușit suspinul unui val.
Acoperindu-mi pașii cu ai tăi,
Am străbătut netulburate căi,
Ca să ajung mereu la clipa când..
Același soare-ți răsărea din gând.
Vrăjită mare tu, frumoasa mea,
Oricât de blândă-ai fi..
Oricât de rea,
Mereu mi-aștern spre tine pașii drepți,
Tu știi să chemi, să mângâi, să aștepți.
La țărmul tău cu dragoste și flori,
Am răscolit nisipul uneori,
Și-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval
Am deslușit suspinul unui val.
Tu știi să-mi spui povesti și să m-ascunzi..
Sub gene de mărgean în ochii blânzi
Și cum mă faci să trec învingător
Prin carnea ta fierbinte ca un dor
Vrăjită mare tu, frumoasa mea,
Oricât de blândă-ai fi..
Oricât de rea,
Mereu mi-aștern spre tine pașii drepți
Tu nu știi să chemi, să mângâi, să aștepți.
Ca să-mi doresc mai mult ce s-ar putea
Vrăjită mare tu, frumoasa mea..
Ca să-mi doresc mai mult ce s-ar putea
Vrăjită mare tu, frumoasa mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație profundă și poetică cu marea, văzută ca o entitate feminină vrăjitoare. Marea este un refugiu, o sursă de povești și un loc de transformare, dar și o forță capricioasă care stârnește dorințe.