Versuri corectate și adnotate
La senat s-adună capii cei mai bravi,Soli germani, soli unguri, deputaţi moldavi,Preoţi venerabili cu păstorul mare,Nobilă junime plină de-nfocare.Dar Mihai cu faţa nobilată-n dor,Cel întâi se scoală şi le zice lor:— „Astăzi turcii calcă drepturile sfinte,Schimbă viaţa-n moarte, ţările-n morminte.D-astăzi peste faţa dalbelor câmpiiPe ruine-nalţă splendide geamii.Câmpul schimbă faţa şi se-mbracă-n doliu;După dânşii urmă flăcări, … Citește mai mult
Șapte câini cu botul grosStau întinși pe târlă josDe dragul stăpânuluiȘi dulceața zerului.Nici nu plouă, nici nu tună,Nici tălăngile nu sună,Baciul stă la foc stingherCa și luna sus pe cer.Cât oi fi cioban să fiu,De urât să nu mai știu,Să cânt doina oilor,Să beau roua zorilor.
Frumoasă mi-e țara străveche,Întinsă pe munți și pe văi,Cu fete cu flori la ureche,Cu mândri și ageri flăcăi!Frumoasă mi-e țara cea nouă,Când râde cu râs tineresc,Cum râde grădina când plouăȘi florile când înfloresc.
Se poate? M-am îndrăgostit de țară,căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai meiși-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, … Citește mai mult
– Trandafir, verde crenguță,Departe ești, măi fetiță,Știu că plângi, știu că suspiniCă trăiești printre străini,De-ai avea acolo frați,Nu ai munții din Carpați,Nu ai Valea Lotrului,Nici răcoarea codrului.– Dorul de părinți și țarăMă frige la inimioară,Dor de „Lie ciocârlie”Și de numele Mărie,Dor de doina oltenească,De sârba și hora noastră.– Ia și marama albăSă le porți, măicuță, … Citește mai mult
Știu, tu vrei vedete, eu vreau oameni simpliAm zis să mi te anunț dinainte să intriAșa că bine ai venit la noi la fermăGlorie eternă pentru cei cu capu-n pernăDa’ cu mintea ascuțităDe ce țipi, frumoaso, tu nu vezi, pădurea-i adormităAh? Care pădure? Că au tăiat copaciiUnde mai pui că cică ne aveam ca frațiiEhe, … Citește mai mult
În țara aceea animaleleau chipuri de oameni:.ceremonioaselepisici care stăpânesc străzile.politicos pică vulpeamoartă la pământ, vânătoriiîn juru-i stau pironițiîn tapiserii de politețe,.taurul, împodobit cusânge, hărăzindu-i-seo moarte elegantă, cu numele-ipecete pe el, heraldică marcădeoarece.(când s-a prăvălitpe nisip, cu spada-n inimă, dințiidin gura-i albastră păreau omenești).e cu-adevărat un ompână și lupii purtând zgomotoaseconvorbiri în podurilelor îndopate cu legende.În … Citește mai mult
Mi-i dragă țara mea; e-o dragoste ciudatăPe care mintea mea n-o poate-nvinge.Nici gloria plătită greu, cu sânge,Nici datinile sfinte de-altădată,Nici liniștea încrederii deplineNu pot avea vreun farmec pentru mine.Dar îmi sunt dragi – de ce? nu știu nici eu –Pădurile întinse care foșnesc mereu,Tăcerea rece-a stepei și râurile careCuprind, când se revarsă, câmpia ca o … Citește mai mult
Românianu-iomeserie.Româniaesteundestin.Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Ţara, Doamne, e-un ciubucpentru cine stă degeabaşi se-ntreabă pe Facebookcare-i prin ogradă treaba.Pentru cine stă degeabaprimăvara-i un coşmarşi dacă răsare iarbaşi dacă-nverzeşte iar.Primăvara, ce coşmar,n-o găseşti nici pe Facebookţara mea de buzunar,ţară, Doamne, de ciubuc.Pentru cine stă degeabaori cară stele cu roaba.Costel Zăgan, CEZEISME II