Ţara, Doamne, e-un ciubuc
pentru cine stă degeaba
şi se-ntreabă pe Facebook
care-i prin ogradă treaba.
Pentru cine stă degeaba
primăvara-i un coşmar
şi dacă răsare iarba
şi dacă-nverzeşte iar.
Primăvara, ce coşmar,
n-o găseşti nici pe Facebook
ţara mea de buzunar,
ţară, Doamne, de ciubuc.
Pentru cine stă degeaba
ori cară stele cu roaba.
Costel Zăgan, CEZEISME II
Sensul versurilor
Piesa critică starea de apatie și inactivitate a unei părți a societății, care preferă să se complacă în inactivitate și să caute răspunsuri superficiale pe rețelele de socializare, în loc să se implice activ în viața reală. Versurile sugerează o dezamăgire față de această atitudine pasivă și o ironizare a acestei realități.