Viorica Sălăjeanu – Retrezirea Pădurii
Pădure fără cântec!Îți mângâie vântulTăcerea de-afarăÎn freamătul ivitSpre o razăÎntinzi goale brațePe trunchiuri cenușiiUrecheaLipită de dure scoarțeAscultăUn puls milenarRetrezirea-n adânc de altar.
Versuri corectate și adnotate
Pădure fără cântec!Îți mângâie vântulTăcerea de-afarăÎn freamătul ivitSpre o razăÎntinzi goale brațePe trunchiuri cenușiiUrecheaLipită de dure scoarțeAscultăUn puls milenarRetrezirea-n adânc de altar.
III.Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.Ciori au bătut văzduhul ca niște cuie și-miplace-n urechi tăcerea cum scârțâie… Pesemne,iar au pornit, în ulițe, căruțele cu lemne.Amurg. De-ar bate-n ușă deodată, cineva,desigur că i-aș spune: intră! și ai intra.Tăcerea-n noi și-n seara căzută-ntre covoare,ar fierbe ca un cântec călduț, de samovare.N-ai întreba nimica și-ai … Citește mai mult
Noapte în fân,Noapte în fân,Stele și prune în crengiAș putea să rămânVieți și morți întregi.În tăcerea bunătoarsă-ncet de-un greierExilat din lunăLa mine în creier.În miresme-amareUitate de multRecunoscătoareAș sta să-l ascult.Ca și cum eu însumiNu m-aș ști deplin;Vrăjită de plânsu-miCa de-un cânt străin.Ca și cum pe mineNu m-aș înțelege.Aș putea rămâneVieți și morți întrege.
Aud ecoul vremii de parcă merg spre mărişi tot aşa de parcă vin mările spre mine,Aud tăcerea vremii de parcă intru-n zărişi tot aşa de parcă vin zări să mă încline.Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăcerie ca plecarea lavei spre piatră din vezuvii,când numai faţa pietrei se-ntoarce către ieri,când numai faţa mării se-ntoarce către fluvii.Câteodată … Citește mai mult
În suflet port adeseoriTăcere neagră de cavou,În el pierdutele-amintiriRăsună viu ca un ecou.Răsună, viața-mi răscolesc,O mare sumbră toate-aparȘi toate gem, sunt ani de cândLumina stinsă e în far!
Niciodată nu știu, niciodată nu știuCe asculți când taciOchii mei te privesc și au căzut în genunchiDar tu taci… dar tu taciÎntre noi este vid și uitare și frigDoar atunci când taciMă pândesc patru zări, patru căi de olacDar tu taci… dar tu taci. Refren:Nori-n casă au căzut, ceasul în gol a bătutFiindcă taci, fiindcă … Citește mai mult
Ştiu puritatea.Ştiu, puritatea nu rodeşte,Fecioarele nu nasc copii,E marea lege-a maculăriiTributul pentru a trăi.Albaştri fluturi cresc omizi,Cresc fructe florilor în jur,Zăpada-i albă neatinsăPământul cald este impur.Neprihănit eterul doarme,Văzduhul viu e de microbi,Poţi dacă vrei să nu te naşti,Dar dacă eşti te şi îngropi.E fericit cuvântu-n gând,Rostit, urechea îl defăimă,Spre care o să mă aplecDin talgere … Citește mai mult
Ea a venit fără ocol,A lăsat hainele în hol,El de-atâta timp o aștepta,S-a oprit și s-a uitat la ea..Ea a vorbit foarte puțin,Și asta – după niște vin,El n-a vorbit, dar a ascultat,Îl trăda doar brațul încordat..Ea l-a privit o clipă,El s-a uitat la ea,Ea l-a privit,El a clipitȘi probabil c-afară ningea..Ea a plecat privind … Citește mai mult
Să fiu farul mărilor toateLumină să-ți fiuO mie de anidrumul tăuorizont vișiniu,Să vorbim,pe gheața subțire în martie trec bisturiumi-ai rostitam rimat, dedicat,ce-ai tăcutA rămasA rămasecântat.în întunericspre tinete întreb cum pășesc.Îmi răspunzi:Noaptea stelele-n beznămai tare lucescși orbesc.O viață-n al dragostei dansștii doar doi își vorbesc.Mi-ai rostit,am rimat, dedicat,mi-ai pictatl-am simțit, te-am privit,m-ai rugat,am ritmat, mi-ai dansat..Mi-ai … Citește mai mult
Când noaptea e adâncă…Când noaptea e adâncă și-i liniște, tăcere,Când și zefirul dulce pe frunze doarme lin,Iar luna călătoare pe cerul cel seninA firii adormite e singura veghere.Atuncea al meu suflet, răpus de doruri multe,Destept, far-de repaos veghează ne-ncetat,Cu-al zilei zgomot mare in veci neîmpăcatTăcerea mută-a nopții îi place să asculte.Ce-aude el atuncea când eu … Citește mai mult