De câte ori ridic cuvântul să spun
cu bucurie: da!
Ce e cu mine, ce se-ntâmplă?
mă urmărește
cineva.
De câte ori ridic cuvântul să spun
cu întristare: nu!
O umbră de cadrist energic
mă-ntreabă brusc: cine ești tu?
N-am dreptul să respir mai tare
că supăr umbra din perdea.
N-am dreptul să-mi răsară-n gură
conspirativa vorbă: da!
N-am dreptul nici să tac în mine,
cum străbunicul meu tăcu.
Tăcerea mea e subversivă,
tăcerea mea înseamnă: nu!
N-am nici o șansă, n-am niciuna,
să mă retrag din ring nu pot.
Mai bine da și nu m-ar face
un surdomut și-atâta tot.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a fi constant supravegheat și cenzurat, incapabil să se exprime liber. Tăcerea devine un act subversiv, iar individul se simte prins într-o luptă din care nu poate scăpa.