Sumbră – Versuri.pro

Dimitrie Grama - Din Cer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu, nu a mai plouat demult
Din cer cad
demoni
îngeri morți
pietre negre.
Cineva, în Africa
îngână un blestem
ori poate-o rugăciune
Cine să-nțeleagă?
Cine să știe?
Demult n-ai mai vorbit
cu Dumnezeu
și liniștea îți bate
cu ciocane reci
în cuget.
Deschizi ușa
ieși,
ești liber
Afară plouă cu demoni

Dsida Jenő - Apocalipsa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acolo unde mă duc
iau foc pădurile de minciuni,
ard gândurile stoarse,
măștile cad.
Niște chitare și viori zbiară
din depărtare:
amintiri, amintiri, amintiri,
nu-s serioase, nu dor.
Se revarsă din matcă ceața,
absoarbe razele,
inundă turnurile,
biserici, case nu sunt,
nici mama nu zâmbește,
un vals, o cădere amețitoare
am în locul inimii.
Și pe acoperiș, peste trăsnăi,
o cruce oribilă,
neagră, primitoare,
se înalță cu două brațe deschise.

Domnul Dina - Domnul Dina - Craiovița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vine-asa
Craiovița
PRRRRAA 2016.
Sunt schimbat, simt, de ceva timp
Dar m-am obișnuit să trec peste, așa că strâng din dinți zâmbind
Privind de sus pe cei ce îi aud vorbind: „Nu va reuși în viață”
De-asta îmi provoacă greață, țin fraierii la distanță
Nu le dau nicio speranță, așa că ține-ți plisc-ul și-o să recunosc orice față
M***s pe orice zdreanță, asta mi-e felul
‘S Dina Alexandru, mă știe tot cartierul
Prăjit la cote mari, sătul de falsități, de vorbe scoase aiurea și de perversități
Mi-am lăsat așa-zișii tovarăși bucăți pe bucăți
Și mi-am păstrat doar frații care nu-s pe mână cu mascații
Pe străzi se plimbă: chimicalele, tarfele, fiarele, gaborii, sifoanele
Ca omul, să trăiască, sta la colț și-mparte gramele
Fiind filmat din diferite colțuri de camere
Cam care-i șmenul? Nu vezi că s-a f***t tot sistemul?
Că de la atâtea legale, ne futem cerebelul
Alții comentează, taca-taca dau din gură
Până se trezesc cu dinții pe bordură
Suferim de ură, alții tac, stau și îndură
Peștii mari înoată dincolo de geamandură
Și-aud sirenele cum sună și asta nu e o glumă
Sunt doar băiețașii în căutare de sumă
Pentru unii soarele-i gata să apună
Pe strada lor plouă, pot s-aud cum tună
Au făcut tot ce-au putut și-au găsit din timp drumul
Și când pică la pământ nu-i mai recunoaște niciunul.
Ma simt atât de singur câteodată
Mă duc în camera cealaltă, îmi fac o ciocolată caldă
Merg singur pe stradă, vad copiii trași
Având creierii arși de la gramele de haș
Atâția gabori, atâtea droguri, atâtea caractere ce-au uitat de cariere după blocuri
Prea mulți rapperi falși ce cred că i-a lovit norocul
Se prostesc la microfoane și vor să ajungă în topuri
Deja mi-e scârbă, n-avem nici mândria
Ca tarfele de sus ne-au furat toată România
Ne dăm ultima suflare să ne plătim chiria
Și privim uimiți cum lucește farfuria
PRRRRRAP.
Vremurile-s grele nene, ciorile mele ți-ar fura sufletul pentru lovele
Când soarele apune, fiarele-și arată colții
Iar prada pică în ghearele morții, o știm cu toții
VENIȚI CU MINE ÎN CRAIOVIȚA
Cartierul în care gramele se mănâncă cu lingurița
Monștrii cu ochii roșii îți domină ființa
Nu simt suferința, le lipsește conștiința
Mânca-mi-ați p***, toți visați la facultăți
Bani, mașini, femei, s-ajungeți personalități
Din oameni simpli BUM
S-ajungeți la costum, dați cu parfum, să duceți un trai mai bun
DRUM BUN!

Ion Caraion - Ca o Plagă, Aerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ca o plagă, aerul. / Haosule, / înconjoară colinele. / Ai făcut-o. / O ceață ... →

Cedry2K - Noaptea Cuțitelor Lungi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O întreagă generație europeană, intelectuali și inculti, buni și răi
se prăbușesc împreună arzând în flăcările nimicitoare
ale celor mai perfecționate mașinării ucigașe.
Ființe infernale, apocaliptice jubilează
în timp ce sub norii negri ai războiului
Cad pe rând stat după stat și sunt înrobite popoare.
Munca a mii și mii de lucrători e scufundată în adâncuri.
Orașe întregi sunt făcute scrum.
Pentru moment, biruitor va fi cel care va ocupa mai mult teren,
care va distruge mai multe opere de civilizație
și care va ucide mai mulți oameni.

Cedry2K feat Axes Si Aforic - Cancer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Axes]
Comută pe 33 de rotații, reglează greutatea pe braț
Îmi zic toți frații coae schimbă dracu’ doza că ai deja 6 sectoare ostatice, pe citostatice
Efectele-s dramatice
Dar ei nu înțeleg, că nu-i nici FaiboX, nu-s nici eu, cred că-i Dumnezeu
Că e cancer sub orașu’ meu
Berceniu’ scuipă sânge să-l înece pe lacheu
Dacă n-ai coae sub peleu, ține de bara din troleu
Soldații sunt cu ochii în 77, noapte de noapte
Vorbesc în șoapte despre fapte, deci dacă preferi să gafezi, preface-te că nu-i vezi
Comentezi, și te aventurezi, pregătește-te să decartezi orice bunuri
Mărită-le, că s-au tripat leucocitele și se înmulțesc nenorocitele, și-au scos și cuțitele
Strânge tare din dinți și nu mai plânge, acuma știe toată lumea că ai strada în sânge.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci.
[Aforic]
Viața e o cobră, ce mușcă-adânc,
Rămân indiferent ca paznicii în morgă
Decelerat de ceilalți, sunt degerat liric
Decedat, cu 10 frați de vreme secerați
Visăm la rații, avem formații
Ne vezi prin club, cu un pahar gol făcând pe sparții,
Fata tatii, dacă nu ai ce să îi dai, combin-o ca îți iei Bugatti
Mai nou drogații sunt foști copii cuminți cu medii mari, îi vezi în bar
Vorbind de gen, dar de fapt vrei nu vrei îi ai, odată cu trecerea vremii
Șerpii veninoși, cu ochii scoși atacă, covorul roșu poartă genii
De la început, te-am văzut cum ai crescut
De la lance, scut, la ganja cu MC în Dacia
E cancer sub orașul meu, și tocmai d-aia, îmi umplu foaia.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci.
[Cedry2k]
E cancer sub orașul meu
Te văd cum mori încet, mâncat de stres, excese și tumori și mă întreb
Oare cum am crescut? Când văd copii obsedați de Counter și îndopați cu fast-food
Și alte atâtea c***i sintetice
Răsăritu’ e acolo, locuit de neoane puternice
Orașul expiră otravă, dar românul e un sclav, ce nu-și permite să-și supere stăpânu’
Candidați pozând pervers pentru panouri publicitare, ce fac și mai trist tabloul
Instituind și sfidând embargouri, debarcând bibelouri, pe tocuri în cazinouri
Criminali periculoși îmi pun garouri
Triviali scârboși alimentând argoul
Pe străzi umbrite de clădiri mari de birouri
Ce ascund contabili creieriști ce-ncearcă să ascundă zerouri, de parcă n-ar fi scris stiloul
Birouri pline de tarfe penale, ce se ascund în secretare și joacă tare, ascunzând secrete murdare în sertare.. ca atare.
Refren: Ascute-ți săbiile sau pune-le în teci
Spovedește-te sau suferă în veci
Spune-ne deci câte zeci, sute de sâmbete nu le petreci cu suflete seci ce se ascund după zâmbete reci, E CANCER

Cassian Maria Spiridon - Începutul Cumplitului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vine,
se rostogolește de neoprit,
începutul cumplitului.
Sigur
pe lauri,
pe victoria sa,
nici îngerul nu-l poate
încremeni între
hulubii vestitori.
Stăpânii golului,
ai văzduhului brăzdat
de sunetul de metal,
cu o vibrație ce înspăimântă,
alungă orice speranță
în fața cumplitului.
Cine să-și pună
pavăză pieptul?
Întunecate sunt lacrimile
timpului prin care străbatem
și focul se întunecă,
își pierde vigoarea,
abia pâlpâie/ se stinge
când suflă cumplitul.
E strigătul
copilei dispărute.
Neașteptat
ca avalanșa în munții
încărcați de proaspete ninsori,
în chinga albă a zilei,
când uitarea
va cuprinde inimi,
vor amuți și clopotele-n schit.

CTC feat Armada - 6 Milioane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

CTC feat. Armada
(Refren) Descoperă șase milioane de metode și motive de-a muri
Renunțând la darul vieții
Acestea-s ultimele zile și-așteptăm să se termine, deci reține
Șase mii de mii de teorii, pentru a nu mai suferi!

Cedry2k:
Terra, 2-0-0-2, era noastră,
nopți albe și zile negre pe planeta albastră,
Definesc viața: un drum sângeros către moarte
pavat cu beton, tentații, gloanțe și speranțe deșarte!
Aproapele-ți e departe, linia întâi ne desparte de război
Demonii printre noi, împrăștie moarte
Strada e front deschis și dacă nu vezi ce se întâmplă
Zilnic savurezi răsăritul cu pistolul în tâmplă!
Ascultă, decibeli profani ți se imprimă ireversibil în timpan
și ploi de napalm îți bat în geam!
An de an, zi de zi, sub norii cenușii,
șase milioane lovesc, șase miliarde de ținte vii!
Ace otrăvitoare scuipă venin, sub epidermă
și copii cu viitorul furat se sting cu seringa-n venă!
Grija zilei de mâine sufocă dragostea maternă!
Mileniul 3: Geea își aruncă pruncii la ghenă!
Precum o cangrenă,
Țara nimănui ne-nvăluie!
Conceptul de mâine se năruie!
și de sub ruine, aud cum se stinge ultimul acord de Stradivarius,
a fost Erectus, Sapiens, urmează Nefarius!

(Refren) Descoperă șase milioane de metode și motive de-a muri
Renunțând la darul vieții
Acestea-s ultimele zile și-așteptăm să se termine, deci reține
Șase mii de mii de teorii, pentru a nu mai suferi!

Smog:
Ai șase milioane de porți ce te-nconjoară, deschide-le dacă poți!
Forțe interioare te-ndeamnă s-o faci, dar chiar crezi c-o să suporți?
Să vezi ce-i dincolo, crezi că vei fi catalogat laș dacă n-o faci
Eu zic laș dac-o faci, îți spun că-i timpul să-ți lași soarta în mâinile nașilor
Fă pași spre viață nu spre moarte, și nu-ți fă griji
Universul va fi același chiar dacă tu tinzi să te-nclini sau să strigi
Când te sperie întunericul, fii sigur că atunci când va veni timpul să mori
Clar vei muri, te asigur
Voi fi acolo doar pentru a fi de 2 ori sigur
Voi fi acolo în perfectă simbioză cu viața
Savurând metamorfoza gândurilor omului
Aflat în fața morții căutând cu aceeași torță stinsă răspunsuri
înghețate pe veci, căci au fost ocolite în timpul vieții
și reci fiori te trec când vezi că nu poți să treci pragul dintre cele două lumi curat
Când vezi că ți-ai minat propriul drum
De dragul de-ai întrece pe ceilalți, întrece-te pe tine
Căci doar așa poți purta steagul ce va simboliza
Victoria omului asupra sorții, triumful vieții asupra morții!

VD88
Lumea ți se părea parcă mai bună ieri
Dar știi că mâine va fi și mai rea
Trezindu-te mâine dimineață vei sesiza evoluția
Privind din nou cu dezgust la ea
Stând undeva înafara ta pe când tu plutești deasupra
și martor al acestor evenimente ești numai tu
și nu un alt om, deși suntem toți compuși din atomi
Sunt diferențe mari ce te despart de ceilalți, crezi asta?
N-ai șanse s-o dovedești decât cu moartea,
Dar oare ești gata?
Consideră ce câștigi și ce lași
Ai renunța la prieteni adevărați, ca să scapi de cei falși
Ai renunța la cei dragi pentru că ceilalți să nu-ți sugă sângele!
Renunți la zâmbet pentru a nu mai plânge?
Mergând pe firul acesta îți dai seama că ai vrea să trăiești
Dar chiar atunci când vrei să mai rămâi, e vremea sa pleci
Se pare că n-ai aflat că timpul trece încet și tace
Viața-i doar o conversație!
Ai grijă ce mesaje trimiți, între ce faci și pace!

(Sample Method Man)
6 million ways to die so i chose
made it 6 million and one with your eyes close

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 14

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca nicovala e țara, stăpânitorul e ciocanul. / Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie. ... →

Jorge Luis Borges - Trăsura Generalului Quiroga Înaintează Spre Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În surpătura arsă uscatu-s-au scaieții,
se zgribulește luna-n răcoarea dimineții,
e câmpul rupt de foame, sărac ca un păing.
Trăsura se hurducă pe drumul cel șoldiu,
o veche hardughie-i, un necuprins sicriu.
Acoperindu-și fața, năimiții ucigași
și-ascund cu grijă frica, își fac cu greu curaj.
Un negru călătorește pe lângă surugiu.
Să te-ntâlnești cu moartea – ce gând zurbagiu! –
mergând într-o trăsură. Viteazul general
decapitați avut-a-n alaiul funerar.
Meșteșugită cursa întinsu-i-au vrăjmașii.
Se-ațin la umbră-n codru la pândă ucigașii.
Încrezător, își spune: „Eu nu mă tem de plumb
înfipt adânc în pampa ca ascuțit pociumb.
Eu, ce ieșit-am teafăr din mii de-ncăierări
și spaima semănat-am în inimi de lăncieri,
n-am hoit să putrezească în reci pustietăți.
Ca orice om al pampei, în piept am șapte vieți.”.
Peste Barranca Yaco iar zorii s-au ivit,
și ne-nfricate spade turbat l-au despicat.
Un ucigaș în clipa-i din urmă-a pomenit
pe Juan Manuel de Rosas, dușman neîmpăcat.
Defunct ori viu, revine pe sângeroasa cale,
spre-a se-nturna degrabă la iadul hărăzit.
Orbește cum ascultă de ordinele sale
îi vede pe-osândiții cu suflet chinuit.