Vine-asa
Craiovița
PRRRRAA 2016.
Sunt schimbat, simt, de ceva timp
Dar m-am obișnuit să trec peste, așa că strâng din dinți zâmbind
Privind de sus pe cei ce îi aud vorbind: „Nu va reuși în viață”
De-asta îmi provoacă greață, țin fraierii la distanță
Nu le dau nicio speranță, așa că ține-ți plisc-ul și-o să recunosc orice față
M***s pe orice zdreanță, asta mi-e felul
‘S Dina Alexandru, mă știe tot cartierul
Prăjit la cote mari, sătul de falsități, de vorbe scoase aiurea și de perversități
Mi-am lăsat așa-zișii tovarăși bucăți pe bucăți
Și mi-am păstrat doar frații care nu-s pe mână cu mascații
Pe străzi se plimbă: chimicalele, tarfele, fiarele, gaborii, sifoanele
Ca omul, să trăiască, sta la colț și-mparte gramele
Fiind filmat din diferite colțuri de camere
Cam care-i șmenul? Nu vezi că s-a f***t tot sistemul?
Că de la atâtea legale, ne futem cerebelul
Alții comentează, taca-taca dau din gură
Până se trezesc cu dinții pe bordură
Suferim de ură, alții tac, stau și îndură
Peștii mari înoată dincolo de geamandură
Și-aud sirenele cum sună și asta nu e o glumă
Sunt doar băiețașii în căutare de sumă
Pentru unii soarele-i gata să apună
Pe strada lor plouă, pot s-aud cum tună
Au făcut tot ce-au putut și-au găsit din timp drumul
Și când pică la pământ nu-i mai recunoaște niciunul.
Ma simt atât de singur câteodată
Mă duc în camera cealaltă, îmi fac o ciocolată caldă
Merg singur pe stradă, vad copiii trași
Având creierii arși de la gramele de haș
Atâția gabori, atâtea droguri, atâtea caractere ce-au uitat de cariere după blocuri
Prea mulți rapperi falși ce cred că i-a lovit norocul
Se prostesc la microfoane și vor să ajungă în topuri
Deja mi-e scârbă, n-avem nici mândria
Ca tarfele de sus ne-au furat toată România
Ne dăm ultima suflare să ne plătim chiria
Și privim uimiți cum lucește farfuria
PRRRRRAP.
Vremurile-s grele nene, ciorile mele ți-ar fura sufletul pentru lovele
Când soarele apune, fiarele-și arată colții
Iar prada pică în ghearele morții, o știm cu toții
VENIȚI CU MINE ÎN CRAIOVIȚA
Cartierul în care gramele se mănâncă cu lingurița
Monștrii cu ochii roșii îți domină ființa
Nu simt suferința, le lipsește conștiința
Mânca-mi-ați p***, toți visați la facultăți
Bani, mașini, femei, s-ajungeți personalități
Din oameni simpli BUM
S-ajungeți la costum, dați cu parfum, să duceți un trai mai bun
DRUM BUN!
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură din cartierul Craiovița, marcată de droguri, violență și lipsa de speranță. Artistul exprimă dezamăgirea față de sistem și față de oamenii falși, dar și dorința de a depăși aceste obstacole.