Versuri corectate și adnotate
Putrezim de doi aniîn găuri de șobolani, de guzgani.Nici țânci, nici neveste, nici mumen-au fost niciodată pe lume.Poate nici n-am fost mai-naintedecât tot strigoi, tot morminte,căci până la noi nu răzbatnici vremea târâtă pe coate;nici geamătul n-are puteresă bea din noi sânge și fiere.Vântul nu ne mai miroasepielea-mpuțită pe oaseși șoaptele subpământeneduhnind a cangrene.Ploșnița noaptea … Citește mai mult
Din partea mea, Florin Mitroi,Din partea lui Adrian „Beleaua” CorduneanuȘi din partea lui Costel Corduneanu.Pentru toți prăduitorii..Ia uzi ce spun!.Au, prietenii mei, ca frații,Dar mi-au trimis acasă mascații.. vai!Dar cum m-au dat la arestare,Să mă bage la-nchisoare.. laaa vai!.Întrebam: „Pentru ce faptă? ”Și un mascat mi-a spus în șoaptă:„Ai fost turnat de cineA stat mult … Citește mai mult
Uite strigoii, uite lilieciiAu ieșit în marginea poteciiȘui, bădărani și tărcațiCa niște argați.Așteaptă să treacăfata cu zodia seacă,s-o ademenească, s-o furepentru subpământeana pădure.Măi strigoilor, măi liliecilor,ajunge-v-ar umbletul melcilor,lăsați fata, lăsați bucuriacu numele Maria.Știu o babă slută,o poiană de cucutăși niște gunoi:acolo e de voi.
E cârciuma plină de oameni străini —De oameni tăcuți ce vin de departe,De unde ei singuri să spună nu știu..De unde veniți, pelerini?Din care cetate cu porțile sparteDin care pustiu?..De unde veniți, pelerini?.De unde veniți cu sandalele rupte,Cu hainele zdrențe și fețele supte,Și albe, de parcăVă temeți ca pumnul de care fugițiSă nu vă ajungă … Citește mai mult
Cu apele-adormite-n minede cine știe câte veacuri,mi-au răsărit pe suflet lacuriprin care mișună jivine.În molimă și colcăitulpieririi certe ce mă-nchide,aud cum urlă infinitulacestor mari păduri lichide.E-o reversare planetarăde ploi, prin care însetațiiîndrăgostiți de lună-și carăfantasticele oase-n spații.Ca peste-un cosmic stârv, în searăcând dorm solzoasele șopârle,popoare mari de ciori coboarăspre talmeș-balmeșul de gârle.Mă-nec în fiecare noapte,iar … Citește mai mult
Cu vreo câteva tuleie,Mă, tu semeni a femeie,La sprânceanăFetișcană,SubsuoarăDe fecioară,Ai picioareDomnișoare,Coapsă latăAdâncată,Ca-n zuvelci;Urechile, ca doi melci;Doi zulufi cu doi cârcei;Două boabe de cerceiDezlipite, de muiere.Și – al dracului! – a miereȘi a tipăroaseHoitul tău miroase.Ți-este mânaCa zmântâna.Degetele ți-s –Parcă ți le-a scris –Gemene,Să semene;Degetele; că viermușii,Pielea: pielea corcodușii.Solz de sticlă-n unghie.Ochiul tău înjunghie.Gura ta subt … Citește mai mult
Dintre vrăjmașii tăi mai nempăcat,Unul aține drumul la tot pasul,Mai ticălos ca toți câți n-au cruțatCă te-ai născut, nici pântecul, nici ceasul.Slobodă iese luna din pământ,Și-n roua ei trasare nouă floarea,El nu putea să uite lucrul sfântȘi-l tulbură jignit asemănarea.Îți da tiptil ocoale de dihor,Ți-ar otrăvi odrasla și ți-ar puneFoc în părul, în staul și … Citește mai mult
Pe cărărui întortochiate,În zori de doliu, neguroși,Ei și-or vedea ucișii poate,I-or năpădi strigoi hidoși.Vedenii vor veni destule.Ei gândul, faptele-și vor ști,Iar trupurile lor sătuleAtunci de vii vor putrezi.Și nava lor scurma-va glodulSă-și salte ancora de jos,Și nu le va cânta prohodulUn popă slut și pântecos.Sătulă, hulpavă momâie,Te du-n coșciugu-ntunecat :Ne-o cere-a vremii mărețieȘi-un larg destin … Citește mai mult
Olgăi M. Soloviova.Noaptea, -n bezna-nfricoșată –Al genunii fiu bizar –Palid un strigoi se-aratăPe-al câmpiilor hotarȘi câmpiile deodatăReci, străine, negre par.Numai rar când domnul spune,Fiica sfântului tărâmDin castel în văgăuneScoate visele de fumȘi-ale primăverii zânePe câmpie ies, duium.23 aprilie 1901Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
L-am văzut pe pițigoi,Îmbrăcat în haine noi,Cum sărea din doi în doi,Urmărit de un strigoi,Și de alți câțiva ciocoi,Care se țineau de noiSă ne lase cât mai goi.Morala:.Cu literaturaNu dai pălitura!