Ana Blandiana – Mama, Mama
Mama, întâiul meu mormânt,Bezna fierbinte,Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,În timp ce fiecare bulgărAl țărânei saleSe-mpotrivea plecării fără rost.Îmi vei ierta vreodată învierea,Grăbită înviere ce mă rupea de tinePentru că, din lumină în lumină,Să mă apropie de-o altă moarte?E tot mai frig,Străinătatea mă pătrunde,Pe cum mă urc se șterge drumul înapoi.E-atâta depărtare pan’ la tine,Că s-ar putea-nălța … Citește mai mult