Când pleci în străinătate
Lași familie, lași toate
Crezând că-ți va fi mai bine
Singur pe drumuri străine
Te trezești al nimănui
La mâna străinului
Străin cu suflet de gheață
Dar e ultima speranță
Oriunde pornești la drum
Întâlnești români și-ți spun
Că-i arde dorul de casă
Dar e ultima speranță
Spun că le e greu și dor
Departe de casa lor
Spun că le e greu și dor
Departe de casa lor
Când ești departe de țară
Dorurile te doboară
De căsuța părintească
Și de ce-i lăsați acasă
De pâinea făcută-n vatră
Dor de mamă, dor de tată
De copilașii cei mici
Lăsați în grijă la bunici
Românii de sărbători
Se întorc în țara lor
Să le facă bucurii
La părinți și la copii
Dar nu-i mai găsesc pe toți
Unii dintre ei sunt morți
Distanța schimbă destine
Și în rău, dar și în bine
Amară străinătate
Fără zi și fără noapte
E drumul românului
Ce pleacă din țara lui.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de dor și tristețe ale românilor care lucrează în străinătate, departe de familiile lor. Evidențiază sacrificiile făcute în căutarea unei vieți mai bune și impactul distanței asupra relațiilor și a vieții de familie.