Și acum îmi spui că vii
– și să mă pregătesc –
că vii cu mare năvală.
Îmi făgăduiești marea cu sarea
și-mi spui: o neliniște epocală
te va cutremura.
Te întreb: când?
Tu îmi spui: curând, curând….
Apoi trec o sută de ani.
Eu am rămas nemișcată,
surâzând, surâzând…
Sensul versurilor
Piesa descrie o așteptare îndelungată și dezamăgitoare a unei promisiuni care nu se materializează. Protagonista rămâne imobilă, ca o statuie, în timp ce așteaptă, dar timpul trece fără ca promisiunea să se împlinească.