Daniel Turcea - Cunoaștere
A cunoaște / cerul, înseamnă / a fi cerul. / Și / acel tu / … →
A cunoaște / cerul, înseamnă / a fi cerul. / Și / acel tu / … →
Rai? Setea ta ajunsă la cișmea; / Iad? Tău – în care se oglindește-o stea, … →
Lăcaș de dragoste și amar, / Ciobit în lemn și-n stâncă. / Palat sfințit de … →
Cel ce-a cules în viață al Cunoștinței Măr, / Pe-adevărata Cale purta-va pașii săi. / … →
Pe creste-n vaier / Silha plânge, / Fagii-s picurați cu sânge, / Brazii lacrimă rășină, … →
Și cel care purta în mâini balanța / înaintă, și un șuvoi de greieri / … →
Doar ei înșiși se înțeleg pe ei înșiși și alții asemenea lor, / După cum … →
Aș trăi doar în izvoare, / de mi-ar fi gândul curat; / ori pe lujer … →
Era o sfântă fără sfânt, / Fără credință, fără casă, / Avea doar inimă și … →
Mâinile sunt catedrale, / degetele ture-nalte / unde clopote se-nclină / sufletului obosit. / Palmele … →