spirituality

Ion Pillat – Rândunelele

de

Pe pagina de cer senin, de-o oră,Un Dumnezeu – pe semne caligraf –Ne-ncurcă-n scriitura lui sonorăŞi taie zarea-n dungi de telegraf.Apoi ne prinde-n ele câte unaCa buchiile dintr-un alfabet.Şi-n cerul vânăt de amurg ca pruna,Când le citeşti – te pomeneşti poet.

Duiliu Zamfirescu – S-Aud

de

S-aud pâraiele cum curgÎn pacea palidei lumine,Se umple valea de amurg,Iar eu mă duc gândind la tine.S-aude clopotul la schit:Merg pustnicii să se închine;Luceafărul a răsărit,Iar eu mă duc gândind la tine.S-aude buciumul în munțiÎnfiorând cu lungi suspineTăcerea codrilor cărunți..Eu mă tot duc gândind la tine.

Ioan Alexandru – Cerul și Pământul

de

Trece-vor graiurile universuluiSe va stinge-n țărâna searaPământului. Lămpile vor orbiȘi-n văzduh va amuți larmaCucuvailor. Vulturii se vor retrageÎn nevăzut și tăria vederiiSe va preface-n amurg. ToateSe vor aduna în acea matcăUșoară de nimic din careSmulse-au fost de Duh la începuturi.Atunci te voi vedea pe TineCum mă vezi și ne-om cunoașteÎndeaproape cuvânt din cuvântPutere din putere. … Citește mai mult

Ion Barbu – Margini de Seară

de

Margini de seară.Pendulul apei calme, generale,Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos.Luceferii marini, amari în vale;Sălciu muia și racul fosforos.Un gând adus, de raze și curbură(Fii aurul irecuzabil greu!)Extremele cămărilor de burăMirat le începea, în Dumnezeu.

Cesar Vallejo – Zarurile Eterne

de

Doamne-al meu, stârnește milă ființa-n care-s aflător;rău îmi pare pâinea să-ți înghit;dar acest sărman lut gânditornu e coaja ce-a dospit în a ta coastă:tu n-ai Marii să te fi părăsit!.Doamne, om dac-ai fi fost cu-adevărat,ai fi ştiut să fii un Dumnezeu;doar că tu, dintotdeauna împăcat,din opera-ţi nimic nu ai simţit.Divin e omul! – el te-a … Citește mai mult

Cassian Maria Spiridon – Tu Ierți Păcate

de

Tu ierți păcatela care nici gândimnoi am văzutalbele porțiprin care se intră în păcatce-nfricoșată aventurăsub anatema veșniciei.Tu iartăcă încă te-nțelegemacum trăimînconjurați de nori și stele stinsede îngeri fără aripiîn timp ce ne-nfășoarăo ploaie sublunarăde reci inimi.Se umple potirulne-ngăduitelor speranțesunt călător printre pustiuriîn umbră de sărmane schituriși închinate mănăstiriurmezi drumul de mestecenisupus la vântulce suflă prin … Citește mai mult

Safir – Unui Eu

de

Indubitabil sunt femeia,De-acum și până într-o zi,Când mai plătesc din câte-o rată,Ce le tot strâng de sute-mii.M-am născut oarbă și „cuminte”Și somnul dulce cum dormeam..Trăgeam la țintă-n propriul suflet –De erai Tu.. nici nu știam;Și-acum mai caut câte-o scuză(când mintea crede că mi-e șef),Noroc că Tu Te-ai pus în locu-i(că sufletul e Înțelept).Mi-a venit rândul … Citește mai mult

Cabron – La Început… Zis și Făcut

de

Deșteaptă-te române!Înțelegi ce spunem!Din ce dimensiune ce viziune are creatorulCe dă frâu liber dorinței, prematurul conștiințeiCombustiile spontane ale ființei, linteiLe-au furat să prindă secretul, wow,Resimțit efectul, n-au dovedit perfectulUnii și-au luat prefectulCică au inventat mai mult ca perfectul, ioVin din centru, din epicentruPământul-mi ține sceptrul, ăsta-i biletul la viațăÎncep cu dreptul, trăiesc momentul, prezentulNatura mea, … Citește mai mult

Saint-John Perse – Cartea

de

Și ce plâns atunci, la gura vetrei, într-o seară cu lungi ploi în mers către oraș, îți stârnea în piept nașterea obscură a graiului:«.. Dintr-un surghiun luminos – mai depărtat ca furtuna ce se rotește – cum să păzesc, Doamne, căile tale?.. Nu-mi vei lăsa decât negurile serii – după ce, o atât de lungă … Citește mai mult

Jorge Guillen – Puterea Lui

de

Obscuritate pudică: femeieCe se dezvăluie păstrându-și taina.Să mă iubești nu vei putea în hainaMăruntei mele-obscurități plebeie.Mai rușinoasă-acum, când să fiuDe tine-alături nu pot. Sunt povară,Dar glasul meu nu va aduce-ocarăNici jalbă pentru-al cerului pustiu.Chiar de n-asculți, mereu mă ocroteștiȘi mă mângâi cu semnele-ți cerești.Ești călăuza mea pe-acest pământ.Mă ține cerul. Nu-i azurul luiNici stelele disprețul … Citește mai mult