Versuri corectate și adnotate
Și-atât, din Speranțele mele –Acesta-i tăcutul sfârșitGeneros colorați mi-au fost Zorii –Veștejiți timpuriu au sfârșit.Nici un Boboc n-a ieșit din TulpinăC-o față atât de voioasă –Nici un Vierme n-a ros mai sigurO Rădăcină atât de vitează.
Am săvârșit păcatul cel mai greuDin viața unui om. Căci fericitN-am fost. Uitarea mi-e sortitSă-mi troienească lespedea mereu. Părinții-ncrezători m-au zămislitPentru riscantul și frumosul jocAl vieții. Pentru aer, apă, foc,Pământ. Mâhniți sunt: n-am fost fericit. Dorința neîmplinită-i. Mintea meaCanon simetric și-a impus în artăCe țese fleacuri. Vai, le-a fost deșartăCredința că-n tărie-i voi urma. Nu … Citește mai mult
Nimic nu va mai veni.Primăvară nu va mai fi.Calendare de mii de ani o prevestesc tuturor.Dar nici vară și nici ce sună atât de frumosprecum „văratic” –nu va mai veni nimic.Să nu plângi,spune o muzică.În restnimeninu spunenimic.
Din nesfârșite doruri zboarăfapte sfârșite – fântâni slab săritoare –ce tremurând, curând, se-nchină iară.Dar, cele ce-au tăcut odinioară,forțele noastre vii – se desfășoarăîn aceste lacrimi dănțuitoare.În românește de Eugen Jebeleanu
Am fost cândvanumai o pereche de picioare.Am respirat cândvaumai pietre.Am urât numai spiniistrivițiîn propriul sânge.Azvârlind zilnicpumni goispre marele copac negruacoperind ceea ceumeam stele.Cândva.
Josnică moarte, milei cât dușmană,durerii, antică mamă,judecată a toate peste seamă,imii dând amărăciunea hrană,din care plec numai și numai rană,să te proscrie, limba țipă-n vamă.Și dacă azi vreau să-mi cerșești iertares-ar cădea să spun,greșala ta nedreaptă e, oricare,nu pentru că ascunsă e oricum,ci pentru ca mânia să-nfioarepe cel hrănind iubirea de acum.Ai izgonit curtoazia din … Citește mai mult
Urâtul de lângă mineMi-ngrădii casa cu spine,Cu spine și-o blană latăNimeni să nu mă mai vadă.Puiule-aș vorbi cu tine,Da-i gardul din mărăcine,Nu știu cum să-mi fac scăpareSă-ți văd ochii dumitale.Cine m-a dat după urâtN-ar avea somnul tihnit,Să mă fi dat după tineN-aș avea păcat pe lume.Averea-i cheltuitoare,Dar dragostea-i lucru mare,Dragostile și iubitulNumai astea țin pământul.
Stau privind și azi cum țărmulBraț rotund încet aduceCa pe el amurg și mareFrunte-n frunte să se culce.Tot mă uit de pe terasăCum răsar în soare-apunePe râpi sterpe maci de flăcări,Pe talazuri micșunele.Urmăresc, pe când BalciculDe pe cap dezleagă-aleneVânătul turban al serii,Păsări negre peste mare.Cu aripile întinseCad pe ape înnoptate –Greu coboară gânduri negre,Gânduri negre, … Citește mai mult
Din orașul dens, mai cuminte,ar dormi, visând înalte terme,duce-n febră drumul de morminte;și ferești din ultimele ferme.Îl urmează cu-o privire rea.Și-n grumaz mereu le simte-așacând se pierde, nimicind de-o parteși de alta, până se desparte,implorând, își urcă-n ceruri, frânt,golul, și privește-n prejmă iutesă nu-l bată vreo fereastră, poate.Pe când apeducte-ndepărtatecheamă, cerurile-i dau tăcutegolul lor în … Citește mai mult
Dacă venirea ar fi fost după mine – n-aș fi venit.Dacă plecarea ar fi fost după mine – n-aș fi plecat.Ce bine-ar fi fost ca în lumea aceastaSă nu fi venit, să nu fi plecat, să nu fi trăit.