https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-sonetul-xxii https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-sonetul-xxii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44771 →]]> O, frânge destinul! prinosul înalt:
În parcuri a noastră ființă-n coroane
de spumă, ori oameni ciopliți în bazalt,
în jur largi portale și bolți sub balcoane.
O, clopot, te-nalță cu glas de aramă
peste-a zilelor șiruri, lumini cenușii!
Coloana din Karnak, ori mândră coloană
ce dăinuie lângă temple pururea vii!
Azi, iscate ofrande veșnic egale
perindă sub chipul grabei orizontale
galbena zi spre nopți prea-ntinse, orbite.
Dar goana se stinge și nu lasă urmă;
iar urmele scrise-n văzduh de se curmă,
în zadar nu au fost. Doar poate, închipuite.

]]> https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-sonetul-xxii/feed 0 https://versuri.pro/pablo-neruda-sonetul-xxxvi https://versuri.pro/pablo-neruda-sonetul-xxxvi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52850 →]]> Inima mea, a țelinei și cuhniei regină,
mic leopard al cepei și firului subțire,
îmi place-al tău imperiu cu marea-i strălucire,
de vin, ulei și ceară cămara ta e plină.
și-ai usturoi din brazdă în mâinile dibace,
materie albastră în palme, înfocată,
și visul se-ntrupează în frageda salată,
furtunul ca un șarpe încolăcit se face.
Tu, care cu-a ta coasă ridici parfum din glie,
tu, care plimbi săpunul prin spuma delicată,
tu, care urci scărița și scara mea nebună,
tu, ce veghezi cu grijă a mea caligrafie,
găsești scrisori ascunse-n caietul de-altă dată,
ce căutau cu poftă gurița ta cea bună.

]]> https://versuri.pro/pablo-neruda-sonetul-xxxvi/feed 0 https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-ciii-o-truant-muse-what-shall-be-thy-amends https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-ciii-o-truant-muse-what-shall-be-thy-amends#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14184 →]]> O, chiulangioaică Muză, cum se poate
Să uiți de adevăr și de splendoare?
De-a mea iubire ambele-s legate;
La fel și tu, doar astfel ai valoare.
Răspunde, Muză: n-ai să-mi spui cumva
”Nu-i trebuie-adevărului culori,
Splendorii vreun penel, pentru-al picta;
Ce-i bun e bun și fără ajustări? ”
Fiindcă-i perfect, nimic n-ai să mai spui?
Nu face asta, căci tu poți, de fapt,
Să-l faci să-și supraviețuiască lui,
Și peste veac să fie admirat.
Fă-ți treaba Muză. Am să te-nvăț cum
Să-l faci mereu s-arate ca acum.

]]> https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-ciii-o-truant-muse-what-shall-be-thy-amends/feed 0 https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-iii https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-iii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14191 →]]> Observă-te-n oglindă și spune-ntruchipării
Că-i timpul de-o schimbare-n a rotunjimii dramă;
Acea remodelare stă-n infinitul zării
Ademenind bulucul și blestemând o mamă.
Dar pentru ce-i frumoasă când asurzitu-i pântec
Disprețuiește truda unei trăiri curate?
Sau cine-i drăgăstosul ce-ntru-n funebru cântec
Ar pune gard iubirii cu-a ei posteritate?
Tu ești modelul mamei și ea se prăpădește
În chipul de persoană ce-și vede iar trecutul;
Așa că prin fereastra secundelor privește
În ciuda unor riduri tot ce-a rămas avutul.
De vei mai fi în viață, când amintirea-ți piere
Înstrăinat vei sparge oglinda cu putere.

]]> https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-iii/feed 0 https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxviii-cum-sa-nu-aiba-muza-mea-subiect https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxviii-cum-sa-nu-aiba-muza-mea-subiect#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14280 →]]> Cum să nu aibă muza mea subiect
Când tu respiri și-n versul meu torni iar
Tot dulcele tău har, prea excelent
Ca să-l găsești în orice text banal?
O, meritu-ți revine numai ție
Dacă voi rezista lecturii tale.
Căci cine-i prost să nu poată să-ți scrie
Când tu dai inspirației valoare?
A zecea muză fii, de zece ori
Mai bună decât cele de-altădată;
Cel ce te-o invoca, nemuritori
Iambi peste timp și lume să împartă.
Dacă modesta-mi muză va da bine
Cazna-i a mea, dar gloria-i la tine.

]]> https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxviii-cum-sa-nu-aiba-muza-mea-subiect/feed 0 https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxv-35 https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxv-35#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14011 →]]> Nu te jeli că trandafirul are
Colți lungi și că-n adânc e lacul smead,
Că norii stau ca umbrele în soare
Și-omizile pe frunze dulci mai cad.
Greșeala mea, căci toți greșim, e-aceea
Că-aprob excese-n irisul opac
Și mă corup și eu pierzând aleea,
Că iert mai mult decât greșești și tac.
Cunosc tot jocul tău pe din-afară;
Și procuror și victimă, -amândoi
Vom acuza și vom pleda la bară,
Căci între-amor și ură e război.
Complice sunt al celui care fură
Stângaci și-mi dăruie peste măsură.

]]> https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxv-35/feed 0 https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxvi https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxvi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14084 →]]> Mărturisesc că sigur suntem doi,
Deși iubirea noastră e un tot:
Lasă-mi păcatul mie dintre noi,
De nu erai, tot trebuia să-l port.
Deși-n iubiri avem același rost,
Viețile-au fost ursite diferit,
Astfel că și iubirii-i merge prost,
Și desfătarea ei s-a risipit.
Poate că n-am recunoscut ce ești,
De teamă vina-mi să te pângărească,
Sau cum cu bunătate mă cinstești,
Doar numele-ți nu vrea să mă cinstească.
Dar nu te teme, te iubesc precum,
Fiind a mea, doar bine-ți fac, oricum.

]]> https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xxxvi/feed 0 https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xlviii https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xlviii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14113 →]]> Cât de atent am fost când am plecat,
Să-mi pun la adăpost deșertăciuni,
Spre-al meu folos rămâna ferecat,
Încrederea-mi păzind-o de minciuni!
Ce prețuiesc ți-e fără-nsemnătate,
Ce mi-era tihna e amarnic gând.
Tu, preaiubita, singura-ntre toate,
lăsată pradă-oricărui hoț de rând.
Cum de, în piept, nu te-am întemnițat,
Știu, unde nu poți sta, dar simt că ești,
Cu coasta, blând, te-aș fi îmbrățișat,
Să poți să vii, să pleci dacă dorești;
Iar dacă și de-acolo te-ar răpi,
Virtutea însăși hoț s-ar dovedi.

]]> https://versuri.pro/william-shakespeare-sonetul-xlviii/feed 0