sonet - Versuri.pro

Francesco Petrarca - Sonetul XVII [Il Canzoniere]

Nu suportă vederea Laurei, dar totuși o caută. / Sunt animale-n lume ce-au putere / … →

De câte ori foșnesc sub bolți rotunde / Copacii verzi și păsări plâng și-adie / … →

Oprit aici sub foșnitoarea barcă: / Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană. / Nu intru … →

Și sunteți din Valladolid? Din valea-n care / miroase totul! Câtă ironie! / Amirosiți a … →

Cere iertare oamenilor pentru slăbiciunea sa şi le spune cât de mult se ruşinează. / … →

În mod metaforic, îi urează Laurei multă fericire. / Apollo, de mai ai dorinţa mare … →

A rezistat multor atacuri ale iubirii, dar nu s-a putut feri de ultimul. / Ca … →

Atunci când Laura va muri, sufletul ei va sta mai sus decât slava cerului. / … →

Să ne deschidă Ian se gătește / O viitoare unde intrăm, / Și pace, drepturi … →

Îngrozitoare lucruri, Celalba, mi-a fost dat / să văd: înalte turnuri sărutând pământul, / orii … →