În curte lună de toamnă răsare și-albește.
Fantastice umbre de pe streșini cad.
O liniște în geamul gol sălășluiește;
Răsar șobolanii încet și totul rad.
Și fug șuierând încolo și-ncoace
Și-un groaznic iz le intră-n nări
Dup-un avânt fugace,
Sub lunile fantomaticei vibrări.
Se răfuiesc cuprinși de lăcomie
Și umple casele și șura
Ce pline sunt de grâu și bogăție.
Vânt înghețat, în beznă ura.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă dominată de șobolani care distrug totul în calea lor, simbolizând decăderea și lăcomia. Imaginea este una sumbră, accentuată de vântul rece și întuneric.