În curte, tomnatică, lună de vară,
Streșini aruncă fantastice umbre.
În goale ferestre e liniște iar.
Guzganii acum din cotloanele sumbre
Ies șuierând, și se iau pe urmele lor
Un groaznic miros de latrină
Ce-n clarul de lună, ușor,
Ca o fantomă se-nclină.
Și lacomi se ceartă, turbați,
Și-n hambare și-n odăi se răsfață,
Prin grâne și fructe uitate.
În neguri gem vânturi de gheață.
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă sumbră și dezolantă, dominată de prezența șobolanilor. Aceștia simbolizează decăderea și mizeria, invadând spațiile și răspândind un miros respingător, în timp ce natura se pregătește de iarnă.