singuratate – Pagina 265

Ienachita Vacarescu - Amărâtă Turturea

Amărâtă turturea, / Amărâtă turturea / Când rămâne singurea, / Căci soția și-a răpus, / … →

Întâia stea clipi în zare. Vântul / Porni prin stuf cu aripă de păsări, / … →

Sub stele, ce străbat cleștarul nopții / Și-nvie luciul apei, iazul este / Un cer … →

Aș vrea să fiu orice în noaptea asta / Numai eu să nu fiu / … →

Poveste-i viața ta / Și nu vrei să ți-o povestești, / Îți plânge-ntruna inima, / … →

Simt că zilele sunt tot mai grele, când încep toate să mă doară / Că … →

Are o cârjă, un papagal, o pendulă, o gheată, / e făcut parțial din frunze … →

Deasupră-mi cresc măguri de colburi și nalbe (o, trupul acesta ca un coif de furnici) … →

Vântul – fratele cailor și-al rândunelelor – / ne prorocise: / apărați bani ruginiți. / … →

Noaptea împinge nicăieri, înghiontind-o, o / formă informă: rest uman. Se aude suspinul / făpturii … →