După prânz, fratele nostru a plecat – fugărit, s-a spus,
de Erinii. Nimic din toate acestea. S-a dus liniștit,
doar puțin mai îngândurat și cam gârbovit. Deodată odăile
se făcuseră nemărginite. Nu mai era un ungher
unde să ne ascundem. Iar afară
continua lumina soarelui de nedescris. Greierii țipau:
pătrundeau în casă; unul se opri nemișcat
pe perdeluța de dantelă, ca o notă groasă, pufoasă,
cam distonantă – „aici, aici, aici”, striga insistent.
„Aici” – „Ce aici?”
mi-a venit să-ntreb. M-am reținut. N-am zis nici pâs.
În ziua aceea servitoarele vorbeau mai tare,
trânteau ușile, făceau zgomot cu picioarele pe dușumea,
pe trepte (ele, atât de atente până acum) zdrăngăneau
cu tacâmurile în bucătărie, au spart și niște pahare.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera apăsătoare și sentimentul de pierdere resimțit după plecarea unui frate. Casa devine brusc goală, iar evenimentele banale capătă o rezonanță neobișnuită, accentuând sentimentul de alienare și introspecție.