George Bacovia - Pustiu
Departe, în cetate viața tropotă, / O, simțurile-mi toate se enervau fantastic, / Dar în … →
Departe, în cetate viața tropotă, / O, simțurile-mi toate se enervau fantastic, / Dar în … →
Poemă finală. / Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni / … →
Toamna a țipat cu un trist accent, / Vazul cade neatent, / Vântul sună lemnăria, … →
Din urmă. / Poezie, poezie.. / Galben, plumb, violet.. / Și strada goală.. / Ori … →
Frumoasă ești, pădurea mea, / Când umbra-i încă rară / Și printre crengi adie-abia / … →
Când norii cad / pe dealul satului meu / în Ardeal / și putrezesc butucii … →
Da, mai bătrân, dar mai aproape de moarte, / mai înțelept, desigur, dar și mai … →
Casă la întâmplare / de o parte multă mare / de alta prea deșert / … →
Mă întorc din drum / trecând / printre trestiile unduitoare / de-a lungul străzii / … →
Lumini dănțuind pe drumul / hoinărelii. / Cerul s-a pierdut în văzduhul / istovit. / … →