Toamna a țipat cu un trist accent,
Vazul cade neatent,
Vântul sună lemnăria,
Bate gol, în poloboace, butnăria.
Lângă ușă frunzele s-au strâns,
De departe vin ecouri vechi de plâns,
Bruma, toamna literară,
Pe drum prăfăria se duce fugară.
Și-am stat singur supărat
În zăvoiul decadent,
Și prin crengile-ncalcite mi-am notat
Versuri fără de talent.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și singurătate resimțit într-o zi de toamnă. Naratorul se află într-un cadru natural decadent, reflectând asupra propriei lipse de talent poetic.