Poemă finală.
Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni
Ascuns în pivnița adâncă, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo neștiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ..
Pe stradă urlă viața, și moartea
Și plângă poeții poema lor vană..
Știu..
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis –
Plumb, și furtună, și pustiu,
Finis..
Istoria contemporană..
E timpul.. toți nervii te vor..
O, vino odată, măreț viitor.
Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
Singur să mă pierd în lume neștiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de alienare și deznădejde față de prezent și viitor. Naratorul caută refugiu în vicii și izolare, simțindu-se copleșit de greutățile vieții și de injustițiile societății.