Lacul, ca o cosmică lacrimă a serii,
tăcuse.
Semnul, cine i-l făcuse?
Plopii,
degete pe buzele verzi ale verii.
Peștii, neprinși încă de pictori,
își jucau nimbul pe luciul apei.
Și-n paraclisul cu ctitori,
se umezise durerea pe marginea pleoapei.
Sensul versurilor
The poem evokes a serene yet melancholic atmosphere, using natural imagery to explore themes of silence, reflection, and a subtle sense of pain or sorrow. The imagery creates a contemplative mood, inviting the reader to reflect on the beauty and underlying sadness present in the natural world.