Versuri corectate și adnotate
Fereidun își ațintise ochii amândoi pe drum;toată oastea și coroana suspinaseră-ndelungpentru a-l vedea acasă pe Iradj. Când la sorocse va-ntoarce, cum primi-va tatăl crâncenul omor?Pregătise pentru fiu-i tronul de turcoaze-arzând,și coroana i-o-ncrustase-n nestemate fel-de-fel.Poruncise să se iasă întru-ntâmpinarea lui,cu vin roșu în pocale, cu cântări și muzicanți,și se-mpodobi în cinstea-i cel mai vrednic elefant;se găti … Citește mai mult
Într-o bună zi el, şahul Mihrab, se sculă din pat,ieşind dis-de-dimineaţă din seraiul său măreţ.Merse drept către seraiul minunatelor femeişi zări în larga sală doi sori vii: una eraRudabe cu mândră faţă, cealaltă era Sindokhtgingaşă şi temătoare. O grădină în aprilîţi părea seraiu-acela cu miresme şi culorişi icoane zugrăvite-n fel şi chip. Mihrab se-opri,şi privi … Citește mai mult
Pe cel câmp de bătălie, Sohrab prinse un gerid,cu uimire amintindu-și de ce i-a spus maică-sa.Strâmt și-aleseră ei locul, și-ncepură a-și zvârliunu-ntr-altul suliți scurte. Când la suliți n-au rămasnici inele și nici vârfuri, își întoarseră-amândoifrâu-n stânga, și cu spade indiene s-au izbitunul pe-altul de țâșniră fulgerele din oțel.Spade li se rup în două din izbire, … Citește mai mult
Nouă luni dacă trecură peste fata de-mpărat,un copil aduse-n lume: viu Crai-Nou strălucitor.Ai fi zis că este însuşi Rostam, trup-de-elefant,ori Sam, leul, ori Nariman. Gura mică-i surâdea,chipu-i strălucea; de-aceea maică-sa i-a zis Sohrab.Nici o lună nu-mplinise fătul şi-ți părea de-un an,lat era în piept ca tatăl lui, Rostam, fecior lui Zal.Nici trei ani n-avea când … Citește mai mult
Fereidun cu încordare vorbele i le-ascultăşi i se încinse mintea pe măsură ce-a-nţeles.Către sol acestea zise: „O, tu, omule-nţelept,n-ai de ce să-mi ceri iertare în aceste treburi, de faptm-aşteptam demult la ele, inima mi le şoptea.Spune-le acestor oameni mârşavi şi nesăbuiţi,Ahrimanilor acestor doi cu gândul înrăit:« Fereidun se fericeşte firea că v-aţi arătat.Credeţi c-adăstam eu, … Citește mai mult
Lui Guersivez poruncă îi dădu Afrasiab:„Lanțuri grele pregătește și o temniță-n pământleagă brațele-amândouă ale lui Bijan în fier,ferecă-l din tălpi în creștet într-un lanț de la Bizanțmai vârtos decât otgonul unui pod, și-așa legat,țintuiește-l în piroane; și pe urmă dă-i un brâncisă se prăbușe în groapă, greu, cu capu-n jos, nicicândsă mai vadă Soare, Lună!.. … Citește mai mult
Când căzutu-mi-a în mână cartea lui, îmi mai lipseadoar o lună s-ating vârsta de șaizeci de ani în cap.Cercetai aceste stihuri și prea slabe mi-au părut;multe stihuri și distihuri bine stihuite nu-s,dar le-am copiat pe toate, -aici în carte spre-a vedeașahul ce-i o povestire despuiată de frumos.I-a adus giuvaergiul două giuvaere-aici;poate șahul va alege giuvaerul … Citește mai mult
Într-o zi bău-n grădină cu prietenii săi vin.Strunele jucară-n sunet pe mai multe glasuri vii,pe mai-mari înveselindu-i. Vin băură scânteindca rubinul din pocale de cristal, până ce toțicapetele-și tulburară. Zise Zal către fecior:„Fiu slăvit ce-n strălucire Soarele întreci, acumpregătește cai și daruri pentru toți acești viteji,care-n slavă-și poartă fruntea.” Și Rostam le dărui:aur, giuvaericale și … Citește mai mult
Unul doar din cavalerii cei vestiţi scăpă fugind,când pe jos şi când călare; când ajunse în Zabulpovesti că elefantul groaznic zace-n colb întinscu Zevare şi alaiu-i, şi că nimeni nu scăpădin capcanele vrăjmaşe. Din Zabulistan zbucnimare strigăt împotriva duşmanilor lui Rostamşi a şahului acela din Kabul; Zal îşi turnăcolb pe braţe, sfâșâindu-și chip şi piept, … Citește mai mult
Povesti-voi deci în stihuri spusele unui dihkan,o poveste ce se trage din povești de altădat’.Iată datina pe care ne-o aduse un mubed.Inimă îngrijorată, se sculă Rostam în zori;se găti de vânătoare, se-ncinse, își umplutolba-i cu săgeți ușoare. Și ieși, săltă pe Rakș,avântându-și hărmăsarul lui precum un elefant.Spre Turan ținti hotarul, ca un leu întărâtatdornic să … Citește mai mult