Eugenio Montale - Mic Testament
Ceea ce noaptea mi se nălucește / În calota cugetului meu, / Urmă sidefie de … →
Ceea ce noaptea mi se nălucește / În calota cugetului meu, / Urmă sidefie de … →
Și atunci, cel care poate, / Revine din nou la cel vechi. / La crezul … →
Aici se termină lucrările mării, lucrările / iubirii. / Cei ce-ntr-o zi vor trăi pe … →
Sunt cea din urmă floare a toamnei. / Am fost legănată în leagănul verii, / … →
Fericit este copacul atât de puţin simţitor, / dar mai fericită piatra, căci în ea … →
Timpul s-a scurs / A mai tot curs / Ține minte focul ce ardea ascuns … →
Ostenit, irosit printre nori adormit / Mi-e teamă de sufletul meu / Ca un vis … →
Ce să însemne, oare, / că de la o vreme-ncoace, -n / adânc, ceva se … →
Ce vremi cumplite vor veni, / Ce oameni se vor naște, / Că pe Hristos … →
Spre sfârșit, dar nu se închide niciodată / De ce mai spui dacă iubești pentru … →