Ostenit, irosit printre nori adormit
Mi-e teamă de sufletul meu
Ca un vis împlinit pe pământ risipit
Ca un nod şi tăişul sunt eu
Mă gândesc să răzbat întunericul mat
Şi liniştea-mi spune ce simt
Dar renunţ, mă denunţ, şi zâmbesc încordat
Mă denunţ şi zâmbesc încordat.
Lumea ta mă leagă la ochi
Lumea ta m-ascunde de tot
Viaţa mea e doar un joc
Dar,
Să fie oare capătul lumii aici?
Să fie oare capătul lumii aici?.
Mă încarc din minciuni, gândul îl prefac în scrum
Mi-e teamă de sufletul meu
Mă îmbarc pe un drum pe marginea cărui ajung
Ca un nod şi tăişul sunt eu
Nu e greu să te plâng eşti prea departe oricum
Şi liniştea-mi spune ce simt
Aş dori să îţi spun, e sfârşitul acum
E sfârşitul acum.
Lumea ta mă leagă la ochi
Lumea ta m-ascunde de tot
Viaţa mea e doar un joc
Dar,
Să fie oare capătul lumii aici?
Să fie oare capătul lumii aici?.
Nu dispar
Nu vreau să mă pierd, nu vreau să încetez să cred,
Nu dispar
Nu vreau să mă pierd, nu vreau să încetez
Să cred..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de sfârșit și resemnare. Protagonistul se simte legat și ascuns de lume, confruntându-se cu teama și gândul renunțării, întrebându-se dacă acesta este sfârșitul.