schit – Versuri.pro

Serghei Esenin - Se Așterne Iar de-a Lungul Văii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se-așterne iar de-a lungul văii
Același purpuriu navod
Și-ncep să cânte zurgălăii
Senini de Nijni-Novgorod.
De sub basmaua creponată
Un chip angelic îmi arăți,
Când coada roșie de fată
O lași să fâlfâie-a răsfăț.
Și gânju-ți pare, ca-ntr-o glumă,
Că saltă și coboară-n lat,
Subțirea mâneca de spumă
N-o să ți-o sufle de pe braț.
În visuri, cineva mă-mbie
Și-nalță-n șesul zmeuriu
Un foișor de taină, ție,
Iar pentru mine-un schit pustiu.
Acolo ceru-o să-și ridice
Mai limpezi aștrii și mai puri.
Eu fi-voi fratele novice,
Tu, desfrânata din scripturi.
Și știu că-n liniștea-ncordată,
Pierduți vom lâncezi mereu:
Eu bâjbâind prin ceața mată,
Iar tu, oftând de dorul meu.
Dar n-au să rupă legământul
Nici dulci săruturi, nici cuvânt:
Privirea ce-a văzut pământul
E moartă după alt pământ.

Serghei Esenin - Curmături și Gorgone de Ceară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Curmături și gorgone de ceară,
O potecă-ntre sate le-a spart.
Vetre joase-nviind pe sub seară
Și urzici îmbrâncite-ntr-un gard.
Către zori, o țărână-azurie
Pe cupole-o ghicești lunecând,
Iar prin ierburi, stârnindu-le-adie
O lacustră suflare de vânt.
Verdea-ntindere dacă mi-e dragă,
Nu cu cântecul m-a cucerit –
Cu-o tristețe-a migrării mă leagă
Pe vecie cărarea la schit.
Tu pe ea mergi când ziua se-nclină
Și amurgu-i căzut pe uluci,
Să te-nchini, biata mea pelerină
Dragostei și bătrânelor cruci.
Împăcate ți-s inima, gândul.
Sorbi ectenia pân’la sfârșit.
Să te rogi lui Cristos, implorându-l
Pentru sufletul meu rătăcit.

Serghei Esenin - Vatra Mea-n Paragină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vatră-a mea-n paragină,
Meleag parasite.
Iarbă-n tânga coaselor.
Crâng pustiu și schit.
Cinci de toate, izbele
S-au proptit de gard.
Streașinile seara
Spumegă și ard.
Sub stiharul paielor,
Căpriori perechi.
Stropi de soare gâdilă
Mucegaiul vechi.
Bat cu-aripa-n geamuri
Ciorile pe rând
Și-un mălin își flutură
Mânecile-n vânt.
Dar nu-i tot acest cuprins
Doar un basm amar,
Spus de fâșcă seara
Tristului drumar?.

Matsuo Basho - O Noapte Rece Cade

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La un schit: / O noapte de toamnă rece - / cină, am curățat / ... →

Colinde - Sfântul Andrei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de artărei,
Sfânta mânăstire,
Loc de tăinuire,
Și tămăduire,
Se pitește-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scara care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât.
De la schit în sus,
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Casa lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Și descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal,
Sfinții că-i găsea,
Cu ei că vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-și făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă ședea,
Slujba asculta,
Și îngenunchia,
Și nu se-nchina.
Pe murg călarea
Și calea-și lua,
La cetatea lui,
A Trofeului.
Andrei col’la schit,
Uite c-a ieșit,
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Și potcapu’ lui,
Arca cerului,
Cu veșminte sfinte,
Frații înainte,
Cu toiag și cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse.
Iară Sânt Andrei,
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se ruga mereu,
La bun Dumnezeu.

Cassian Maria Spiridon - Spre Schit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Între măslini
și ape ce cotropesc stânci în risipire
cu-o umedă vale dominată de frunzele-n gri
ale livezilor
pe pante, în rigoare,
la pas cu fiul
întru Domnul călătorim.
Sunt ziduri în ruină
și chiparoși,
verzi lumânări până la cer
cu îndrăzneală
Te caută pe Tine.
Din loc în loc
punctate de olane roșii
au adăpost monahii.
O liniște aproape materială
te cuprinde
cu-un braț molatic
de maică îngăduitoare
sub soarele-n risipă.
Și vine pe prundiș
din nou răcoarea primăverii
rostogolită din crestele albite încă.
Spre-un alt ținut
ne-ndeamnă anotimpul
cu turlele ce tot în depărtare strălucesc.
Urcăm și coborâm
tărâm după tărâm
dintr-o lumină-n alta
de Maica Păstorița îndrumați.
Urcăm,
e Athos, Muntele Tabor,
cu rugu-i de flacără ce nu te arde.

Cincinat Pavelescu - Din Schit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În diminețile de vară,
Sub cerul vesel și albastru,
Când pieptu-ncepe să tresară,
Atunci pricepi cât de amară
E-n schituri viața de sihastru.
Și-ți vine ca să plângi pe bietul
Călugăr tânăr și frumos,
Ce-n ochii tăi, citind regretul
De-a se vedea murind cu-ncetul
În schitul trist și-ntunecos.
Cu drag și-aduce-aminte casa
Trecutei lui copilării,
Cu prispa, sala și cu masa,
Și-i vine ca să-și rupă rasa
Și s-o ia razna pe câmpii!
Și alergând spre larga zare
Cu păsărelele ce zbor,
S-ajungă iar în satul mare,
Și iar s-aștepte pe cărare
Pe Anca-n drum către izvor.
Să-i spuie iar, cu glas fierbinte:
Mai negri-s ochii tăi ca mura,
Și când te văd, îmi ies din minte!
Iar ea să fugă înainte…
Zicându-i: Ia mai tacă-ți gura!
……….
Ispita-n alte vremi îl duce
Și chipul slab i-l luminează.
Dar de-odată-și face cruce,
Un tremur prinde să-l apuce,
Căci toaca-n aer lung vibrează!

Traian Demetrescu - Călugărul Din Vechiul Schit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Călugărul din vechiul schit
O zi la el m-a găzduit
Și de-ale lumii mi-a vorbit,
Și de amor, și de iubit.
Și când să plec, l-am întrebat
Ce dor ascuns l-a îndemnat
Să-și ducă viață-ntre sihaștri.
El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri”.
Călugărul din vechiul schit
De-același dor a-nnebunit
Și dintre-ai lui prieteni buni
L-au dus la casa de nebuni.
L-am revăzut, l-am întrebat
Printre nebuni ce-a căutat,
Eu îl știam printre sihaștri.
El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri”.
Călugărul din vechiul schit
De-același dor a și murit,
Iar la mormânt, printre sihaștri
Plângeau amar doi ochi albaștri.

George Lesnea - Sihăstrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Liniștea și-a pus veșminte
Și se roagă lângă-un trunchi.
Lumânarea stă-n genunchi,
Dinaintea unei sfinte.
Bate toaca. Pentru cine?
Brazii dorm, n-aud nimic.
A intrat în schitul mic,
Dimineața să se-nchine.

George Tutoveanu - Se Roagă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe culmea pleșuvă, de stânci atârnat,
Ca strajă-a credinței, un schit solitar,
Cu glasu-i de-aramă se roagă la cer,
Și zările cântă melodic și clar.
Cu grai de-nchinare, un imn rugător
Înalță spre bolta spuzită cu stele,
Adâncul pădurii și-al apelor zvon;
Și florile-n luncă se roagă și ele..
Ascult, și ca-n vis mă cuprinde
Un farmec adânc, negrăit..
Cu glasul de clopot se pierde
Și sufletu-mi spre infinit.