https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-venetia-1790 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-venetia-1790#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80313 →]]> Sarcofagii și urne împodobesc păgânul cu viață;
Fauni dansează-mprejur; cu al bacantelor cor
Fac un șirag colorat; grăsunul cu coapse de capră
Smulge sălbatic un glas răgușit tunătorului corn.
Surle, țimbale răsună, marmura vezi-o, auzi-o!
Zgomotul nu vă-nspăimântă, cum nu-l înspăimântă pe Amor
Căruia doar în pestrița vâltoare i-e dragă făclia.
Astfel prea plinul biruie moartea; înăuntru cenușa
Pare-n cuprinsul tăcut, încă s-o bucure viața.
Astfel, cândva, sarcofagul poetului fie încins
De sulul acesta, cu viață, bogat izvodit.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-venetia-1790/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-2 https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55299 →]]> Acum să-ți fie pasul
precaut: la un singur tras
cu piatra, de-aici, ți se gătește
o mult mai rară scenă.
Poarta cea roasă a unui templu
închisă-i pe vecie.
Lumina mare-i răspândită
pe pragul ei ierbos.
Și-aici, unde nu are să răsune
pas omenesc, durere de prisos
veghează-ntins pe jos și slab, un câine.
Nu se va mai mișca
în ceasul bănuit zăpușitor.
Peste acoperiș
grandiose se-arată un nor.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-2/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-4 https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-4#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55303 →]]> Dar unde să cauți mormântul
de prieten credincios și de iubit;
de om care-a cerșit sau de copil;
unde să cauți adăpost
pentru aceștia, ce primesc tăciunii
rămași din întâia văpaie;
ah, un semnal de pace ușor precum un tril
pe urmă chipul să-și taie!
Lasă prea taciturna mulțime de piatră
pe lespezile părăsite
ce poate mai au încrustat
simbolul care tulbură mai mult
căci plânsul și râsul deodat’
într-un șuvoi țâșnesc, sunt gemene.
Îl vede tristul meșter care la lucru merge
și-n vinele-i voința oarbă prinde s-alerge.
Caută-acolo friza primordială
ce-ar ști prin amintirea de prin ani
să ducă inima crudă
pe drumuri de dulce exil:
floarea-soarelui dând să se deschidă,
și, de șoldani, în juru-i, un cadril…

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-4/feed 0 https://versuri.pro/gheorghe-azap-maria-a-sosit-momentul https://versuri.pro/gheorghe-azap-maria-a-sosit-momentul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49362 →]]> „Sic erat in fatis”
– Ovidiu, Fasti I, 481 -.
Maria, a sosit momentul să meșteresc un sarcofag,
După o schiță personală; taman în forma unui cord.
Voi pune-ntr-însul ce, pe lume, mi-a fost nechibzuit de drag:
Iubirea care ți-am purtat-o din Polul Sud în Polul Nord.
De ciocli n-o să fie criză, căci am vrăjmași nenumărați,
Cu brandemburguri parfumate pe conștiință și pe trup.
Tu o să plângi într-o secundă un milion de kilowați:
Pentru că-n secolul acesta ți-am dat târcoale ca un lup.
Și-au să mai cază niscai stele, ca-n erezia din popor;
Iar vântu, -n dinții lui mi-o duce, departe, sufletul olog;
Zăvozii au să mă scufunde în toate lacrimile lor,
Și-un zeu, cu damigeana-n brațe, va delira un necrolog.
Eheu, Maria! niciodată n-o să-nțelegi cât m-am căznit
Să jupuiesc eternitatea: mătăsuri veșnice să ai..
Orbecăiam printre capcane, ca-n pântecele unui chit.
Miraculoasa mea nădejde întotdeauna tu erai.
Dar m-au tradus biocurenții; și-am plâns; și nu m-am bucurat;
Un maxilar de neodihnă la somnul meu s-a predispus,
Pân’ am ajuns argatul nopții, ca un strigoi adevărat,
Căznindu-mă să ar în beznă ca tu să fii cea mai de sus.
Deci: prin urmare – cum se zice – sau așadar, ori așadeci,
Acum când îmi cobor în humă amorul sfânt și vertical,
Mi-a mai rămas numai urarea: ca, tu, iubito, să-ți petreci
Vacanțele la Acapulco, Tenochtitlan, sau la Predeal.

]]> https://versuri.pro/gheorghe-azap-maria-a-sosit-momentul/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55115 →]]> Unde merg domnițele cu părul inele
ce duc pe umeri amforele pline
și pasu-l au așa ușor și sigur;
iar în fundal, deschis printre coline,
un gât de vale, le-așteptând pe ele,
zadarnic stă, sub bolta cea de vie,
cu struguri ce se leagănă-atârnând.
Soarele merge-n sus,
costișe-ntrezărite
fără de pată-s: în blând
minut natura parcă fulgerată
și-arată fericite
făpturile, maică făr-de urgie,
în ușurimi de forme.
Lume ce doarme ori care se mândrește
cu- neclintită fire, cin’ să spună? ,
omule care treci, dă-i tu
ramul cel frumos, rupt din livadă.
Urmează-apoi: în valea care vine
nu-i alternanță de lumini și bezne.
Departe calea ta te-ndrumă lesne,
căci ești prea mort, azil nu ți se-arată:
ține ocolul luat de-a’ tale stele.
Adio deci, inelatele mele,
purtați pe umeri amforele pline.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-3 https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-3#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55149 →]]> Focul care trosnește
e viguros în vatră
și-aerul obscur apasă
o nehotărâtă lume. Un bătrân ostenit
doarme lângă-un ceaun
un somn de părăsit.
În astă lumină-abisală
ce bronzul închipuie, nu te trezi,
adormitule! Iar tu, care treci,
urmează-ncet; dar înainte
o creangă s-adaugă în focul
din vatră și un con de pin
de pe jos în coșul aruncat
departe: cad pe pământ
proviziile păstrate
pentru ultimul drum.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-sarcofage-3/feed 0 https://versuri.pro/lucian-blaga-arheologie https://versuri.pro/lucian-blaga-arheologie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18467 →]]> Mai trecem câteodată, purtați de-același gând,
prin curtea unde sarcofage de bazalt
în șiruri stau, distanță nobilă păstrând,
subt nalbe, de la unul pân’ la celălalt.
Când nu e nimeni să ne vadă, ne oprim.
Adânc prin lespede ochim. S-a spart cândva
să-ngăduie un jaf, căci oseminte nu-s,
nici aurii inele în încăperea grea.
Un ochi de ploaie, apă clară, a rămas
să strângă cerul pe-un asemenea temei.
Prin basoreliefuri, dibuind, ghicim
un drum spre iad, melancolia unor zei.
Crud fabulând, închipuirea ți-o încerc:
un sarcofag antic, vezi tu, e mult mai plin
de tâlcuri, de istorie, când e deșert.
În gol s-arată un adaos de destin.
Au fost aduse sarcofagele aci
dintr-un străvechi oraș, ce azi e subt pământ.
Cresc porumbiști acum, pe unde for a fost
și se topește cânepa în jgheabul strâmt.
Făgașe ai găsi de roți pe caldarâm,
dacă tărâmul l-ai săpa și-ai scormoni.
Opaițul de lut ars s-a spart, și pulberea
a înroșit ogorul vechii-mpărății.
Noroade au trecut și glii s-au răsturnat.
Cenușa a-mpietrit pe vetrele pustii.
Și drumuri au murit subt iarbă, pe subt strat.
Trecutu-i lung. C-un capăt se ivește-aci.
Venirăm, iată, printre lespezi. Ș-adăstăm.
Și am pleca. Dar mai rămânem să privim.
Țâșnește peste curte grabnic un lăstun.
Apoi tăcere-i iar. Nici noi nu mai grăim.
Nimic nu mișcă-n aer. Nici pleoapele.
Dar bate soarele în piatră, din înalt.
Plăcut, tulburător e astfel să te pierzi
prin moarte, când respiră caldă din bazalt.
Și-i dureros în marea trecere să te
aprinzi visând. Mai tare însă arzi în schimb.
Iubirea prinde adâncimi, așa cum e
umbratic joc, relief pe-un sarcofag în timp.

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-arheologie/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-sarcofag-tracic https://versuri.pro/ion-pillat-sarcofag-tracic#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27555 →]]> Pe drumul de la vii de unde marea
Se vede ca un lan de stânjenei,
Purtând lumina serii peste ei,
Răsare sarcofagul sur ca zarea.
Doar greierii vrăjesc tăcerea vie –
Păgâne mâni cu trudă l-au purces,
Cu vremea ei ce-n pulbere s-a șters,
O barcă grea de veșnicii să-nvie.
Dar un măceș în piatră despicată
Cu rădăcina-n moarte a-nflorit
Și crește floarea primăverii, toată
Împărăția morții biruind.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-sarcofag-tracic/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-sarcofag https://versuri.pro/ion-pillat-sarcofag#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27561 →]]> Pe coasta ce coboară lină
Purtând smochini, migdali şi duzi,
Spre marea de-un albastru negru
Pe care-o vezi şi n-o auzi.
Prin pietricele cu flori săpate
Din vremi păgâne stând şi azi,
Răsună limpede fântână
În liniştea de la amiazi.
Măgarul turcului se-opreşte
La jgheab de marmură să bea.
Pe vechiul sarcofag o formă
Mai flutură un val de nea.
Obrazul şters al jucăuşii
N-o să-l cunosc în veci de veci,
Unde-a tăcut ieri gură-i caldă,
Acuma cântă ape reci.
Unde-a lăsat piciorul, saltă
Sub cuta spumei nimfa doar.
Pe urmele desăvârşirii
Se-ntinde-al zeilor hotar.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-sarcofag/feed 0 https://versuri.pro/aurel-rau-sarcofag https://versuri.pro/aurel-rau-sarcofag#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6416 →]]> Au dat de el, cum săpau.
Cum implantau rădăcinile de beton
în locul casei medievale.
Și-acum se-așteaptă să vină de la muzeu,
să deschidă,
să preia.
Un sarcofag de copil.
Lucrătorii se miră cât de mult a
urcat pământul
în numai două mii de ani.

]]> https://versuri.pro/aurel-rau-sarcofag/feed 0