saraci – Versuri.pro

Magda Isanos - Ei Sunt Săracii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ei sunt săracii pământului, ei sunt umbroșii
oameni care răspândesc întristare,
și lumea lor n-are măsură, n-are culoare.
Ei sunt săracii, ei sunt umbroșii.
Nimic nu-nflorește acolo, nimica nu strigă,
ci totul se stinge-n umbra covârșitoare.
Ei sunt săracii pământului care-așteaptă anotimpul
făgăduințelor toate.

Magda Isanos - Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oamenii bogați au făcut icoane,
catapitezme-aurite și strane,
însă Dumnezeu n-a venit
în locul astfel îngrădit.
Bogații stăteau groși, împovărați
și se uitau la sfinții frumos îmbrăcați.
În vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
făcându-i să-nflorească. Fugea la săraci,
cerându-le mămăligă și ceapă.
Era când câmpie verde, când apă.
Alteori se făcea mic
și s-ascundea în floarea de finic,
ori s-apuca să crească-n păpușoaie,
să-ajute furnicile la mușuroaie,
să dea pământului mană și ploaie.
Avea atâtea de făcut Dumnezeu,
și oamenii îl plictiseau mereu,
cerând unul pentru altul rău.
Îi auzea strigând: „Pământul meu…”
Îi vedea punând semn de hotar,
ciopârțind, împărțind minunatul dar.
Atunci se supăra. Pornea furtuna.
Cu secetă și ploaie-nghețată lovind într-una, se făcea mare
și-nfricoșat,
ca muntele cu păduri îmbrăcat.
Până venea o pasăre la el.
Codobatura, sau un porumbel,
și spunea: „Doamne, mi-a căzut puiul jos.
Zi să se facă iară frumos,
să răsară soarele și să-l găsesc…”
„Facă-se voia ta, sol păsăresc…”
Și Dumnezeu punea fulgeru-n teacă
și s-apuca alte lucruri să facă.

Charles Baudelaire - Moartea Săracilor [La Mort Des Pauvres]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ah, moartea ne alină! Și să trăim ne-arată;
Ea este scopul vieții și singura speranță
Ce, ca o poțiune, ne-nalță și ne-mbată,
Și cum să prindem seara tot ea mereu ne-nvață.
Pe ger sau pe furtună, când neaua se depune,
E clarul ce vibrează în zarea-ntunecoasă
E hanul plin de faimă de care-n cărți se spune,
Unde-ai putea să șezi, să dormi, să stai la masă.
E Îngerul ce-n mâna magnetică vădește
Și somn și vise blânde cu care ne vrăjește,
Și care face patul săracului ce n-are.
Este grânarul mistic, zeița adorată,
E punga celui jalnic și patria uitată,
E poarta larg deschisă spre Ceruri cu mult soare!

Carlos Drummond De Andrade - Cântec Pentru Omul Din Popor Charlie Chaplin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vorbesc în numele meu cei pe care justiția i-a abandonat, săracii cu duhul,
cei care sunt niște paria, faliții, mutilații, schilozii, cei dați la o parte,
oprimații și singuraticii, nehotărâții, liricii, visătorii,
iresponsabilii, cei copilăroși, cei mângâiecioși, pateticii și nebunii.
„Ești condamnat să îmbraci negrul. Pantalonul tău
se confundă cu beznă. Pantofii tăi
scâlciați, în întunericul de pe stradă,
sunt niște ciuperci nocturne. Iar ceea ce seamănă cu o pălărie,
soare negru, le acoperă pe toate, lipsit de raze.
(…).
Ai reușit să mai mănânci o dată: viața-i frumoasă”

Haarp Cord feat Rashid - Flori de Mucegai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E despre închisori, gratii, azile de bătrâni, spitale de nebuni.
Doamne, unde am fost până acum, tre’ să spun.
Adevarul despre suferințele poporului român.
E despre copii cu sindromul Down și Angelman.
Care o viață stau în scaun, la onomastică nu au clown.
Las’ o de la școală la Obregia, prea mulți puștani narcomani.
Psihologii lasă părinți fără bani.
Iar din comă dacă pustiul supraviețuiește, fără aparate nu știu.
Până atunci mușchiul cardiac tre’ să bată.
Viața-i importantă, marfa-i sinucidere curată.
Iată o prostituată cum poa’ să crească o fată.
Și un orfan sărman să ajungă cel mai bun tată.
E despre flori de mucegai.
Despre toți săracii Domnului care se duc în rai.

Refren:
În jurul tău o să vezi doar flori de mucegai.
Ce se târăsc pe pământ să ajungă în rai.
Nu s-a născut nimeni sfânt aici, așa-i?
Prețul e scump, deci ori o dai, ori n-o dai x2.

Nu scrie nicăieri că viața-i dulce.
Viața te duce pe aripi de îngeri decăzuți defilând.
Pe drumul spre cruce.
Și inima îți plânge când vezi în jur atâta durere.
Că ai vrea să faci mai multe pentru ei și nu-ți stă în putere.
Doamne, societatea doarme, zici că-i pe somnifere.
În condiții tot mai austere, lanțuri grele ce lasă sechele.
Și suflete-nfierate se sting cu lumină-n priviri.
Nu-s jurnal de știri, e realitatea dură, nu o pot ignora.
Știi că azi trece, mâine mi-ai promis.
Dar nu am cum să omit trecutul trist.
Victimele regimului comunist.
Fenomenul Pitești, valori românești condamnate penal.
Irațional, preoți și cărturari ce s-au stins la canal.
Și puterea vinde lozinci despre dreptate.
Umanitate desprinsă din toate drepturile.
Ți-au lăsat doar dreptul la moarte.
Frate, e despre flori de mucegai.
Despre toți săracii Domnului care se duc în rai x2.

Refren:
În jurul tău o să vezi doar flori de mucegai.
Ce se târăsc pe pământ să ajungă în rai.
Nu s-a născut nimeni sfânt aici, așa-i?
Prețul e scump, deci ori o dai, ori n-o dai x2.

E pentru purtători de HIV, diabetici, epileptici.
Copii cu sifilis abandonați de medici.
Orfani ce spală parbrize prin intersecții.
Nu au timp de lecții, nu emit nici pretenții.
La școală sau o dezvoltare normală.
Habar n-au de integrare socială sau vreo valoare morală.
Îs atâtea drame, atâtea mame a căror copii au donat organe.
Dar slavă ție, Doamne.
Deși văd bătrâni internați prin azile.
În mizerie, frig și alte condiții ostile.
Unii încă-ți mulțumesc că le dai atâtea zile.
E pentru puști blocați în scaune cu rotile.
Împinși la limita societății lor.
Pradă ignoranței celorlalți și mai puțin a dizabilităților.
Fericiti în ciuda sănătății lor.
E pentru cei ce îndură demni abuzul autorităților.
Că Iisus și-a răbdat nespus dar s-a supus.
A spus că suferința e glorie acolo sus.
Și așa e.
Culeg multe flori de mucegai pentru toți săracii Domnului.
Care se duc în rai.

Refren:
În jurul tău o să vezi doar flori de mucegai.
Ce se târăsc pe pământ să ajungă în rai.
Nu s-a născut nimeni sfânt aici, așa-i?
Prețul e scump, deci ori o dai, ori n-o dai x2.

Releveu - Decembrie feat. Incaunu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Incaunu.
Noapte de decembrie se întunecă înegrindu-se cerul
OCB-ul stă pe post de scrisoare acum, mă îngheață gerul
Îmi cer singur o ultimă țigară din pachetul șifonat
Și ochii îmi sunt roșii plini de sânge, scriu cu sufletul pătat
Înnoptat într-o cameră demult în trecut uitată de noi
Timpul decade în decade ștergând până și cerneala de pe foi
Înstrăinat de cunoscuți când toți străinii încearcă să ceară avuții
Și dintre toți cunoscuții mă mai recunosc în ziua de azi doar părinții
Pe rând trec zilele, trec nopțile trec toate dacă vezi
Te transformi și tu în acel ceva, nu cerceta trebuie să crezi
Cred, că e zi lumină se propagă acum pretutindeni
De prea mult timp înfrunt un suflet în aceste crâncene ierni
Prin șira spinării suspină astăzi o târzie iarnă
Oameni dezgustători degustă de sărbători vinul din cană
Și-și cară în spate păcatele săvârșite de-a lungul anului
Crezând că zăpada îi va mântui golind crama cărămizie a hanului.
Releveu.
E decembrie noaptea spre Laponia zboară scrisori
O ceață sinistră îngheață spinări mă doboară fiori
Stelele prind culoare pe cerul plin de culori
Luna se ascunde între nori când lumea ascunde comori
Când simpli colindători se transformă-n tenori
Când prăzile de altă dată se transformă-n vânători
Când totu-i atât de pașnic culmea ar fi să omori
Deși unii se aleg cu tumori dintr-un ultim pachet de țigări
Dar totuși e decembrie, e noapte e rece
Și timpul ne învață cât trece când 08 e gata să plece
Când vede adevărul doar cine e gata să încerce
Și riscă a fi fericit doar pe 25 și pe 10
Și v-aș mai spune multe de culturi de fete culte
De culturi cultivate pentru cuiele umplute
De fetele urâte care au iubit urâți cu sute
Și v-aș mai spune multe dar n-are cine să m-asculte

Grigore Alexandrescu - Un Preot Cuvios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un preot cuvios,
Odată spovedea
Un crai religios,
Şi astfel îi vorbea:
“Ajută, domnul meu,
Pe câți săraci găseşti,
Căci chiar pe Dumnezeu
Într-înşii îl cinsteşti.
Ştii ceea ce-a grăit
Al lumii ziditor,
Că cerul e gătit
De moştenire lor.”
– “O! dacă e aşa, răspunse mulțumit
Acel spoveduit,
Nici o grijă să n-ai, cuvioşia-ta;
Căci bunul Dumnezeu de mă va ajuta,
Eu îți făgăduiesc
Pe toți supuşii mei de răi să-i pregătesc.”

Georg Trakl - Noaptea Sărmanilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se-ntunecă!
Și-nfricoșată bate
La poarta noastră noaptea!
Un copil șoptește: Voi tremurați
Atât de tare!
Tot mai adânc ne aplecăm,
Sărmanii, și tăcem,
Tăcem de parcă n-am mai fi de loc.

Serghei Esenin - Calicii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Drumăreau cucernicii calici pe sate,
Pe la poți beau cvas primit pomană.
La biserici, sub bătrânele lăcate,
Se-nchinau la Domnul din icoane.
O tăiau apoi de-a dreptul pe stuhaturi,
Glăsuind cântări și aghioase.
Ajungeau din urmă gloabe cu tărhaturi,
Îngânați de gâște gălăgioase.
Șontorogi treceau pe lângă ciurzi de vite,
Molfăind vorbirea lor gângavă:
”Cu verigi de fier pe umeri potrivite,
Unui Dumnezeu i-aducem slavă. ”.
Scociorându-și străițele, scoteau în pripă
Coji să dea la vaci, păstrate-anume.
Și-auzeau pe ciurdărei cum țipă:
”Vin comedianții! Haide, lume! ”

F. Charm feat Btw - Doi Bogați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Amândoi bogați, unul mai fericit
C-are suflete aproape și momente-n spate
Amândoi bogați, unul mai rătăcit
Că din tot ce-a trăit, n-a rămas cu nimic.

Bogatul meu a fost crescut într-un apartament
În fața blocului bătea mingea pe ciment
Dar i-au lăsat ai lui o mare moștenire
Dragostea, credința și respectul de sine.

Bogatul tău îl știu de mic din clinică privată
Crescut în puf, dat la liceu în costum și cravată
Și i-au lăsat ai lui modestă moștenire
Vreo 3 vile, 5 terenuri și conturile pline.

Bogatul meu muncește, nu știe să fie hoț
Și dă din pâinea lui cerșetorului din colț
Pe când al tău de la birou taie din salarii
Să pună la el pe dreapta pentru vacanțe-n Bali.

Bogatul meu conduce seara prin oraș
Două picioare-l poartă acasă la copilași
Al tău pleacă de-acasă cu multe absențe
Cu nasu-n cur, înconjurat de zdrențe.

Amândoi bogați, unul mai fericit
C-are suflete aproape și momente-n spate
Amândoi bogați, unul mai rătăcit
Că din tot ce-a trăit, n-a rămas cu nimic.

Băiatul cu talpa ruptă și hanorac cârpit
Cu suflet în care multe iubiri au locuit
Băiat umil, angajat la zorii dimineții
A adunat averi în ridurile feței.

Pe când regele pământean zâmbește din Mertan
Sfidează sărăcia unui biet orfan
Iar femei ieftine atârnă la el neîncetat
Să-i toarne un copil, să poa’ să-l ia de bărbat.

Bogatul meu are averea duminica la masă
2 copii, nevastă într-o modestă casă
O supă caldă, o pernă și râsete de copii
Îi umflă sumele din contul inimii.

Bogatul tău nu vrea creveți, că prețul mic pe rafturi
Comandă un foie gras, nu de foame, ci de mofturi
Bogatul meu e mai sărac în ochii majorității
Pe când al tău e rege în ochii societății.

Amândoi bogați, unul mai fericit
C-are suflete aproape și momente-n spate
Amândoi bogați, unul mai rătăcit
Că din tot ce-a trăit, n-a rămas cu nimic.

Te-ntreb câți milionari ai văzut la față
Să rupă din contul lor pentru a salva o viață
Și câți dintre ei sunt afectați de ce-i în jurul lor
Când ce-i puțin pentru ei, pentru altu-i de ajutor.

Surprins ai fi să vezi un frate care are
Cum rupe de la el ce are prin buzunare
Că, unde mănâncă cinci, mai încape unu
Și n-o să sărăcească nimeni cât e cald ceaunul.

Asta e lumea de când lumea, prinț și cerșetor
Unul are din belșug, se vede nemuritor
Altu’ vede în onoare, dragoste și sentimente
Averi cât nu găsești nici pe 7 continente.

Bogatul meu îmi e model, mă lupt să fiu ca el
Să-nalț în suflet un castel de fier
Am avut frați deveniți bogați, îi simt după miros
Majoritatea au uitat că au plecat de jos.

Amândoi bogați, unul mai fericit
C-are suflete aproape și momente-n spate
Amândoi bogați, unul mai rătăcit
Că din tot ce-a trăit, n-a rămas cu nimic.