Carlos Drummond De Andrade – Cântec Pentru Omul Din Popor Charlie Chaplin

Vorbesc în numele meu cei pe care justiția i-a abandonat, săracii cu duhul,
cei care sunt niște paria, faliții, mutilații, schilozii, cei dați la o parte,
oprimații și singuraticii, nehotărâții, liricii, visătorii,
iresponsabilii, cei copilăroși, cei mângâiecioși, pateticii și nebunii.
„Ești condamnat să îmbraci negrul. Pantalonul tău
se confundă cu beznă. Pantofii tăi
scâlciați, în întunericul de pe stradă,
sunt niște ciuperci nocturne. Iar ceea ce seamănă cu o pălărie,
soare negru, le acoperă pe toate, lipsit de raze.
(…).
Ai reușit să mai mănânci o dată: viața-i frumoasă”