Incaunu.
Noapte de decembrie se întunecă înegrindu-se cerul
OCB-ul stă pe post de scrisoare acum, mă îngheață gerul
Îmi cer singur o ultimă țigară din pachetul șifonat
Și ochii îmi sunt roșii plini de sânge, scriu cu sufletul pătat
Înnoptat într-o cameră demult în trecut uitată de noi
Timpul decade în decade ștergând până și cerneala de pe foi
Înstrăinat de cunoscuți când toți străinii încearcă să ceară avuții
Și dintre toți cunoscuții mă mai recunosc în ziua de azi doar părinții
Pe rând trec zilele, trec nopțile trec toate dacă vezi
Te transformi și tu în acel ceva, nu cerceta trebuie să crezi
Cred, că e zi lumină se propagă acum pretutindeni
De prea mult timp înfrunt un suflet în aceste crâncene ierni
Prin șira spinării suspină astăzi o târzie iarnă
Oameni dezgustători degustă de sărbători vinul din cană
Și-și cară în spate păcatele săvârșite de-a lungul anului
Crezând că zăpada îi va mântui golind crama cărămizie a hanului.
Releveu.
E decembrie noaptea spre Laponia zboară scrisori
O ceață sinistră îngheață spinări mă doboară fiori
Stelele prind culoare pe cerul plin de culori
Luna se ascunde între nori când lumea ascunde comori
Când simpli colindători se transformă-n tenori
Când prăzile de altă dată se transformă-n vânători
Când totu-i atât de pașnic culmea ar fi să omori
Deși unii se aleg cu tumori dintr-un ultim pachet de țigări
Dar totuși e decembrie, e noapte e rece
Și timpul ne învață cât trece când 08 e gata să plece
Când vede adevărul doar cine e gata să încerce
Și riscă a fi fericit doar pe 25 și pe 10
Și v-aș mai spune multe de culturi de fete culte
De culturi cultivate pentru cuiele umplute
De fetele urâte care au iubit urâți cu sute
Și v-aș mai spune multe dar n-are cine să m-asculte
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și dezamăgire în timpul iernii, reflectând asupra trecerii timpului și a pierderii inocenței. Vorbește despre ipocrizia sărbătorilor și despre greutățile vieții.