Rainer Maria Rilke - Sonetul XIV
Privește floarea, țărnei credincioasă: / Destin îi dăruim o clipă, doar atât! / Dar cine-o … →
Privește floarea, țărnei credincioasă: / Destin îi dăruim o clipă, doar atât! / Dar cine-o … →
Cu chip angelic, / Lumina înghite ultimele fărâme de-ntuneric, / Ziua trimite noaptea în tainele … →
Chinuitor este / Așternutul pe / Cruce. / Dar pururi umblă îmbrăcat / În slava … →
Cum ne-am iubit noi doi, n-o să se mai iubească nimeni / Prin câte am … →
Eternă rază arde roșu-ntunecat, / O, inimă, ce roșie-n păcat! / Fii salutată tu, Maria!. … →
Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la Rovine / Ai strivit păgânătatea ce … →
Strecurați prin plumbi și săbii, dorobanții drum deschid. / Inimoși s-azvârl prin șanțuri și de-a … →
Sunt vinovat, iubito, ca nimeni altul poate, / pentru cocorii care s-au rătăcit în zbor … →
Pasăre cu pene albe, / / Pasăre cu pene albe, / Ți-ai făcut cuibul greșit, … →
Te-am desenat cu semnele mele, / Te-am designat, cu palide membre / Să mă desfaci … →