Pasăre cu pene albe,
Pasăre cu pene albe,
Ți-ai făcut cuibul greșit,
În codrul fără de lege,
De hiene păstorit.
Ți-ai lăsat puii fără aripi
În bătaia vântului,
Ca să poți străbate Alpii,
Să culegi bobul grâului.
Vântul şuieră a jale
Și cuibul tău se clatină.
Cuci-i dau mereu târcoale,
Iar puii tăi amar suspină.
Vino iar, pasăre albă
Cu un spic de grâu în cioc,
La puii ce te așteaptă
În cuibul tău făr’de noroc.
Pasăre cu pene albe,
Lasă-ți cuibul pentru cuci
Și-ți ia puii dintre spelbe,
Oriunde-n lume te duci!.
Sensul versurilor
O pasăre își părăsește puii pentru a căuta hrană, dar cuibul devine nesigur și puii suferă. Poezia exprimă regretul și dilema alegerii între supraviețuire și responsabilitățile parentale.