Versuri corectate și adnotate
Uită-te jos, lună dreaptă și scaldă această scenă;Se toarnă ușor în jos inundații de nimburi pe noapte, pe fețe groaznice, umflate,Violete;Pe morți, pe spate, cu brațele ridicate,Toarnă-ți nimbul neinvitat, lună sacră.
Nu m-am tocmit argat la voievozi,nu le păzesc moșiile sau titlul,m-a condamnat un veac să fiu poetcând neamul își rostește infinitul.N-am observat să fiu înspăimântatde măreția lor fără de seamă,i-am salutat în clipa când vedeamcă țara li-i pluralul de la mamă.Elitele și astăzi mă scârbesc,politice, fiscale, culturale,iar de-nchinat, atâta mă închinOmului Muncitor, Măriei Sale.Dar dacă-l … Citește mai mult
O, ploaia primăverii care-a căzut din timp!Lasă să-mi spăl în tine picioarele desculțe,Lasă să-mi spăl în tine sufletul meu desculț!O, ploaia răcoroasă care-a căzut din timp!Am întâlnit-o-n drumuri, oblică, pe moșie,Cu stropii grei de soare ca boabele din spicuri.Oameni — sau poate-amurgul — în liniște arăȚelina, spintecată la nesfârșit, fugea,Și boii lingeau ploaia din cer, … Citește mai mult
În oamenii de pe aiciE Dumnezeu, pesemne,Când ei, în colț, cu pașii mici,Aduc în casă lemne.Și e o liniște de raiÎn gestul lor de-o viațăÎn care dau nutreț la caiȘi oile-și răsfață.Dar mai ales, în tot ce facE semn că nu li-i frică,Un suflet cald dintr-un copacLa ceruri se ridică.Și, uneori, la focul micÎn casa … Citește mai mult
Sătulă stă cireada sură, îngenunchiată la fântână;Boi mari, în freamătul de iarbă, închid greoi ochii fumurii,Izbind cu cozile în muște; tălăncile domol se-ngână,Stol, graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării.Vechi aur picură-n găleată; încovoiată, ziua moare..Un taur se ridică, negru, în seara galbenă, mugind,Frecându-și rapănul de crucea tremurător scârțîitoare,Cu un Hristos ce-n zugrăveală se … Citește mai mult
Adoarme-n iarbă ciobănița cu pulpele deschise, parcă ar naște.Geme uriașă ca în durerea durei faceri. -Bunăvestirea unuiÎnger-Cioban din umbră o încearcă iar mieii, ca-n bazilici albe, pe muri, o împresoară ageri.Robustă, rumenă, osoasă, cu trupul stăpânind țărâna,ea vine din anatomia acelor triburi transhumanțecare purtau berbecii-n spate, – spre rug, să-i ardă în păgânacredință și să … Citește mai mult
Menhire.Sunt sânii tăi granituri ridicate.Un suflet ce s-a-ntors din lumea dalbăsălășuiește-n ei: o moarte albăsub recile movile, nemișcate.Deodată sar și se dezintegreazăîn clarele argile planetare;ceramice de lapte, funerare,ce se revarsă lent și mă-nfiltrează.Solarele menhire, secularecapcane vii de alge masculine,îngemănate, moi și creatoare.Sunt sânii tăi presurile cremoase.Refugiul umblătoarelor dentine;Itinerariul pajiștii umbroase.
Cerul tău, ca un obraz de copilîntre mângâierile sânului tăude miresme și roade.Trupul tău, snop de grâucu cingătoare subțire de macși cicoare.Părul tău, despletit în holde de grâuriîn ape de soare spălatși de râuri.Glasul tău, în buciume lungipe ponoare turmele tale chemândde mioare.Mâinile tale, în podgorii de toamnăfluturând înfloritele tale năframede doamnă.O! Mândra mea, munții, … Citește mai mult
În numele dorurilordin care se naște cristalul.În numele verbelor masacratedin care se iscă berzele.În numele tainei bătrânecare unește muntelecu cetaceele-amurgului.În numele gustului pentru dezgustcare veghează-n adâncul nevinovăţiei.În numele infirmităţii noastrecare se dă drept slavă.
Vorbe ciudate și noi în cărți sfinte,Caut mereu, tot citind.Păsări ce-au fost îmi răsar dinainte,Clipa cea ruptă o simt.Strigăte, viața mea-n fremătare,Șoapte m-au tulburat.Vremuri târzii cu o albă visareDe al lor țarm m-au legat.Albă ești Tu, în adânc liniștită,Asprele-ți zile când curg.Tainică-n temeri și tainic iubită,Zare, Fecioare și rug.Se ofilesc auritele plete,Zorii nu-s veșnici deloc.Spinii-s … Citește mai mult