Menhire.
Sunt sânii tăi granituri ridicate.
Un suflet ce s-a-ntors din lumea dalbă
sălășuiește-n ei: o moarte albă
sub recile movile, nemișcate.
Deodată sar și se dezintegrează
în clarele argile planetare;
ceramice de lapte, funerare,
ce se revarsă lent și mă-nfiltrează.
Solarele menhire, seculare
capcane vii de alge masculine,
îngemănate, moi și creatoare.
Sunt sânii tăi presurile cremoase.
Refugiul umblătoarelor dentine;
Itinerariul pajiștii umbroase.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema feminității sacre prin imagini puternice ale corpului feminin asociat cu elemente arhaice și funerare. Sânii sunt văzuți ca menhire, simboluri ale morții și regenerării, într-un ciclu cosmic continuu.