Vorbe ciudate și noi în cărți sfinte,
Caut mereu, tot citind.
Păsări ce-au fost îmi răsar dinainte,
Clipa cea ruptă o simt.
Strigăte, viața mea-n fremătare,
Șoapte m-au tulburat.
Vremuri târzii cu o albă visare
De al lor țarm m-au legat.
Albă ești Tu, în adânc liniștită,
Asprele-ți zile când curg.
Tainică-n temeri și tainic iubită,
Zare, Fecioare și rug.
Se ofilesc auritele plete,
Zorii nu-s veșnici deloc.
Spinii-s pe frunțile blând-înțelepte,
Ruguri din albul tău foc.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea spirituală și efemeritatea timpului prin imagini poetice și simboluri religioase. Vorbește despre o conexiune profundă cu divinitatea și acceptarea inevitabilei treceri a timpului.