Versuri corectate și adnotate
Vă salut din…O, Ele, laaa…Ateke, teke, tomba!Amos, amos, amosa!O balue, balue, balue!Vă salut din vechea Troie!Ahoe!Și-nc-odată că e voie!Ahoe!Și-nc-odată pentru Noe!Ahoe!Și-nc-odată pentru…Ahoe!Și-nc-odată pentru…
Lumânări cu ochi de fiară.Hohotul de luptă stă ascuns.Ca un fir de apă într-o stâncă, îngerul,axă mișcătoare, lumea a străpuns.E aproape o femeie moartăcoborâtă într-un iad marincare s-a turnat în viațăprintr-un subțiat de sticlă spin.Umblă și acum, desculță bate apa,duhuri trupuri fac din alba cearăși le-aruncă-n apa care se revarsăpeste marginile vieții în afară.
Doamne, iar ni se întâmplăsă stăm tâmplă lângă tâmplă,nădușeala Ta divinămă-nlumină în lumină,vorba Ta e carnea lumii,lunecă prin ea postumii:nenăscuții, visătoriidin bisericile florii.
M-am închis într-o beție mocirloasăprecum albina în ceară,ah, memoria subterană –circulația ideii,cumpăna sticloasă a adevăruluiam rupt-o cu mica realitate,m-am scufundat într-o bulă de alcoolprin care altfel se vădsemințele cerului.Nu mă dezamăgi fosforescentă beție!
Tactica somnului nu mă privește,îmi lunecă peștele visului printre dește,de-atâta noapte și eternitateîngerii mei au aripile desperecheate,mai am puțin și mă sui în amvon,mai am puțin și mă fac om,desprins din haloul pluralitățiimi-apăs fruntea pe orga singurătății.
Maica mea, lumina mea,rana mea de-a pururea,mi-am făcut din dor o steasă mă-mbrăţişez cu ea.Maica mea, lumina mea,din ţărâna mea bolnavăţi-am pus candelă şi slavă,din pământul meu sfielnicţi-am pus smirnă şi jertfelnic,vinovare, vinovare,haina mea e în rugarecă se strânge peste mineprecum stupul pe albineşi-năuntru nu e nime’.Când va fi, cândva, să mor,mă voi face un … Citește mai mult
Ce să refuz și ce să mai accept,toate cuvintele miros a moartebat clopotele-amurgului în pieptmirosul lor, copile, ne desparte.Încep o floare și-o termin în zori,mi-e îngerul bolnav și mă refuză,dă-mi, Doamne, plânsul unei mari candoriși dă-mi ninsoarea pruncilor pe buză.Dar nu mai sunt cuvinte ca să spui,o spadă se sfărâmă între oase,mi-e îngerul bolnav și … Citește mai mult
Miros a fluturi și a moarte,lăstunii se ascut în întuneric,noaptea se sparge-n ferestre lipindtimbrul ei șoptitor – emisferic.Am prea multe desemne pe umeri,sunt cercetat de o poruncă anume,templul credinței mi s-a crăpat –unu plus unu fac infinitul,eu însumi sunt centrul lui erodat.
Amiroase, Doamne, amiroasetimpul vechi îmbătrânind pe oase,anii mari cât marea desfăcutăpeste putrefacta noastră plută.Amiroase, Doamne, amiroasetimpul vechi cu-mpletituri de rase,vărsături de neamuri supte-n delteînroșind nisipurile fierte.Voci târzii, amurguri dilatatepeste frageda eternitate,amiroase, Doamne, amiroasea Iisus, a ceruri fără oase,a veșmânt înconjurând în gândfrigul mare-al Domnului cel Blând.
Mirosul lumii l-am uitat,jur-împrejur cât amintiri,precum un trup decapitatlumina pleoapelor subțiri.Din treaptă-n treaptă mă coborabsent la tropote, la glasuri,abia ating nepăsătorzăpada putrezind pe ceasuri.Aștept să-mi ardă-n carne spinii,s-ajung curat la cel ce sunt,să bat la ușile luminiicu piatra unui mut cuvânt.