Versuri corectate și adnotate
S-a copleșit pământulDe-un reavăn de parfum.E-o adiere vântul,Sunt zâmbete pe drum.E-un tril nestăpânitDe gingași zburători.E-un zumzet de mieritPrin alb omăt de flori.E-o atingere suavăDe-un cald de pluș, de aer.Un clopot bate-n slavăUmplând inimii baier.E corpul ca o sităDe pori deschiși extazic,Iar dragoste-s ispităȘi gându-i iar afazic.Se umple piept de zbor,Se reînviu speranțe,E rutul iar fior.Necazuri … Citește mai mult
Mireasă dulce și regină,Pământul iar de tine-i beat.În zori pui tânără lumină,Și lumea însutit ni-i plină,De câte toamne ne-a prădat.Tu ai învins. De bucurie,În ceruri zeii aiurează.Mormântul florile-și învie.Puterea trează în stihieDescătușarea își serbează.
Din tot ce am umanitateMă vărs ca sfânt, ce iarăşi naşteSă fie doar de bun, dreptate,În fiecare zi.. Un Paşte.Din tot ce am dar, hărăzitMă dăruiesc cu ce-aş cunoaşte,Să pot vă fi ceva iubit,Ce-am mai ales, mai pur.. Un Paşte.Din tot ce mi-aş dori şi mieCu gând măcar c-aşa renaşteSperanţa, vi-o împart vă fieJurându-mă.. Un … Citește mai mult
Îmi e așa de dor de cea care-a plecat,Că, dacă-aș fi mai tânăr și mai odihnit,Probabil aș cădea-n păcat,Iubind ninsorile la infinit,S-o nască ele, tot pe ea, curat.(Din doi în doi, 2003)
Nu-i materie viața, este pură energie.Nașterea-i e amnar, vâlvătaia-i făclie,Începutu-i fragil, întețitu-i cu suflul,Roșu-i este sclipirea, rug îi e începutul.Vântul nu o doboară, îi dă-nalt, o iuțește,Apa-i este ardoarea, în înec o sfârșește.Emanația-i suflet cum fuiorul de fum,Rece-ș-are sfârșitul prin cărbune-nspre scrum.Focul viu e de tânăr, trosnet dă în scântei,Zgomotul îl înalță exploziv în idei.Mistuirea-i … Citește mai mult
O, glorioasă cruce, victoriosTrofeu, de suferință-nconjurat,O, semn anume-ales, predestinatUnui remediu așa miraculos;O, viu izvor de sacru revărsat,În tine răul tot fu vindecat!Prin tine Domnu-a vrut și-a căpătatPe merit un renume de pios.Cu tine timpul răzbunării-i frânt;În tine mila astfel să răsarăCa primăvara după iarna grea.Dușmanii toți din fața ta dispară.Tu l-ai schimba pe cel care … Citește mai mult
Am început să-mi rup dintre petale,Lăsându-le-n cădere pe poteciPentru urmaşi, ce-aşteaptă să se scoaleLa reînvierea dintre cripte sumbre, reci. M-am consumat în fructul destinatSă las sămânţă-n seminţii la lume..Sunt coaja dură din trăiri; uscat,Mumifiat treptat, agale, în cutume. Am oare-n adâncime rădăcini,Să fiu la viermi şi cârtiţe o hrană?Sau poate bun de lemn aş fi, … Citește mai mult
Fânul fu răzbit în varăde o coasă milenară.Mai rămase-un fir, sau două.Dăruindu-le cu rouă,noaptea se pierdu în zori,răsădind în urmă flori.
E ziua când exultă amorRăsfrânt în raze noi de soareDe-un ghiocel, sărut în floareLa piept de inimi.. Mărțișor!. E întâi, din nou nebunul dorCând lumea iar perechi se împarteSă-și jure că nimic desparteGând pus pe-un vis.. De Mărțișor!. E martie, el, sfredelitorTrezit din gheț, sol reveniriiLa caldul pârg, dând rod iubiriiPrinsă-ntr-un fir.. De Mărțișor!. E, … Citește mai mult
Cu mâna ta o lampă în zare ai aprins,Chemându-mă la luptă cu valul și cu vântul,Și-atunci când mă cuprinse talazul necuprins,M-ai cufundat în bezna mai neagră ca mormântul.Și lungă vreme, nici o lumină, nicăieri…Acum în van renaște părelnica văpaie;Mai pot aceste brațe, sleite de puteri,Spre raza-nșelătoare o pârtie să-și taie?.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase … Citește mai mult