Versuri corectate și adnotate
Soarele-n sudori raze aruncăȘi-și iese râpa din țâțâniCa-a vânjoasei văcărițe muncăTruda primăverii fierbe-n mâini.S-ofili zăpada-n anemiePe copacii-n venele lor storși,Viața aburește-n văcărieȘi râd dinții furcii sănătoși.Nopți și zile ce nu dau cu greș înStropii ca alice bătând viu,Țurțurii distrofici de pe streșini,Neadormita larmă de pârâu.Larg deschis e grajdul și hambarul,Prind hulubii din omăt ovăzȘi învietorul … Citește mai mult
Încă mireasma primăveriiPână la noi nu s-a-nclinatȘi râpile-n omăt sunt pline,Din zori căruțele-n suspineS-aud pe drumul înghețat.De-abia-n amiezi e cald de SoareȘi teiu-n vârf s-a înroșitE străveziu mestecănișulPrivighetoarea cu furișulPrin tufe-un cânt n-a îndrăznit.Dar vestea vie de renașteriCocorii-o poartă prin tăriiParcă-n privire îi pricepeO mândră fată-n larg de stepeC-obrajii rumeni-argintii.1854
lui César Vallejo.La capătâiul mesei rotundeși-a literaturii murinde, veni un criticși-i spuse: „Atât de mult te iubesc, nu muri!”Dar – vai! – literatura murea în continuare.Se-apropiară doi profesori de ea și-i repetară:„Nu ne lăsa, Valoare! Revino la viață!”Dar – vai! – literatura murea în continuare.O vizitară douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de miide … Citește mai mult
Asfaltul îmi povestea pașii ca o singurătate cu grote de orgă • copacul cu scoarța de lacrimi creștea-n mine – creștea undeva pe insula ochiului orb din mine • creștea din ocean • singurătatea mea pleca la avis, jucându-se – pleca la labirint și, cu oglindă, la minotaur • cu tălpile povestite sub stele de … Citește mai mult
S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,S-au dus zilele Babei și nopțile vegherii.Câmpia scoate aburi; pe umedul pământSe-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.Lumina e mai caldă și-n inimă pătrunde;Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde.Pârâiele umflate curg iute șopotind,Și mugurii pe creangă se văd îmbobocind.O, Doamne! Iată-un fluture ce prin văzduh se perde!În … Citește mai mult
Afară plouă…Pervazul se-ncovoaieSub greutatea apeiCe curge în șuvoaie.Tu te sufoci în casă,Nu ai loc nici în haine…Și cât de mult ai vrea să scapiDe propria-ți piele.Alergi afară,Furtuna te doboarăIar stropii-ți sfarmă carneaÎn bucăți.Ți s-a oprit și gândul,Ești una cu pământul,Iar inima îți spune:Gata, s-a terminat,S-a terminat, s-a terminat.Dar dincolo de nori,Cerul e mereu albastru.Nu vei … Citește mai mult
Am venit în zori c-o vestePovestindu-ți despre SoareCă pe orice frunză esteIzbucnit mărgăritare.Povestindu-ți că trezit eCodrul c-orice frunzișoarăȘi cu păsări să palpiteVrea-nsetat de primăvară.Povestindu-ți că iar, sfântă,Pasiunea mă îmbie,Inima-mi binecuvântăFericirea dată ție.Povestindu-ți – vine-n undeBucuria din belșuguri..Nu știu ce-oi cânta și unde,Dar cântarea-mi dă în muguri.
Ele-și purtau păcatul în piept cum muma-și poartă în pântec pruncul.Nimbul păcatului crescând,Încremenite ca un al treilea stâlp la poartăÎși așteaptă bărbații căzuți departe.Când văzură lumea ierbii cum crește tot mai mare cum însuși pragul porții-nflorește primenit.Atunci, atunci obrazul prelung le-a prins culoare și-au pus pe umăr coasa și mers-au la cosit.A ierbii limbă verde-o … Citește mai mult
Peste cetăți de slavă, prin văi patriarhale,Pe unde-au fost ogoare și vesele sălașe,Vor crește-n zări ghețarii, fantasme uriașe,Dezvăluind la lună scheletele lor pale.Bătuți de valul vremii ce sfarmă tot și roade,Bătrân cu fața suptă și cu stufoase gene,Dormi-vor înțelepții sub cumpeni și troiene,Rupând de-a pururi firul străvechilor izvoade.Cu aripi de aur, duhuri, pleca-vor în șiragPe … Citește mai mult
De aicide josde sub salcâmii goiceru-i plin de drumuri amețite;cuiburile putrede de ploiscapără în vântul alb copite.Frâie lungi – păienjeniș de nori,mugurii cu botul umed,soare..prin convalescențe și candorimă găsește sufletu-n picioare.