Fernando Pessoa – Pastorul de Turme (XIV)
Nu-mi pasă de rime. Rareori / vezi doi copaci la fel, unul lângă altul. / … →
Versuri corectate și adnotate
Nu-mi pasă de rime. Rareori / vezi doi copaci la fel, unul lângă altul. / … →
Scutul-i ca oglinda care-absoarbe / totu-n ea, tăcut; deschis cândva, / înecând apoi răsfrângeri oarbe … →
În pământul reavăn al florilor / Crește nesiguranța-ntrebărilor: / Cine ești tu? Cine sunt eu? … →
Nedumerire. / Când am să trec, și asta mi-o doresc, / Pe lângă-un drum uitat … →
Stau privind și azi cum țărmul / Braț rotund încet aduce / Ca pe el … →
Cine va desăvârși templul iubirii? / O coloană i-aduce fiecare; / Și la sfârșit, toată … →
Rai? Setea ta ajunsă la cișmea; / Iad? Tău – în care se oglindește-o stea, … →
Dacă vântul toamnei a venit cu norii / Gata să-și reverse ploile-n visări, / Gândul … →
Se schimbă frunzele-n păduri / Creștetul verde-ncepe să pălească / Se-ntâmplă-n viețuirea tuturor / Un … →
Ei se uită fără voie la copil / când se joacă; fața lui rotundă / … →